Oameni de seamă. Gheorghe Adamescu, publicist şi istoric literar

Publicistul şi istoricul literar Gheorghe Adamescu s-a născut pe 23 iulie 1869, la București. A urmat cursurile Liceului "Sf. Sava" și apoi pe cele ale Facultății de Litere a Universității București, luându-și licența în istorie și filologie în 1892. Și-a continuat pregătirea la Facultatea de Litere din Geneva, apoi la Ecole Pratique des Hautes Etudes și la Ecole des Chartres din Paris.
Revenit în țară, a fost profesor de limba română la Galați și București, iar în 1898 a fost desemnat membru în Consiliul General de Instrucție, apoi secretar general pentru învățământ primar și rural, funcție pe care a deținut-o în anii 1901-1904.
Debutul său în literatură a avut loc cu poezii apărute în ziarul "România", în anul 1885; în anii următori, a colaborat la publicațiile literare "Revista literară", "Convorbiri literare" şi "România literară". A publicat lucrări în domenii variate: istorie, lingvistică, istorie literară, pedagogie, istoria învățământului, între care se înscriu manualele: "Manual de poetică pentru școalele românești", "Manual de retorică", "Lecțiuni de gramatică", "Literatura română modernă. Școala ardeleană și secolul al XIX-lea"; lucrări de istorie: "Câteva cuvinte despre dualismul austro-ungar", "Luptele pentru naționalitate ale românilor de peste munți în 1848-1849"; monografiile: "Vasile Alecsandri ca poet al patriei", "Henrik Ibsen", "Bogdan Petriceicu Hasdeu". A mai semnat și lucrări despre "Noțiuni de istoria limbei și literaturei românești", "Ideile politice ale cronicarilor", "Elocvență străină", "Contribuțiuni la bibliografia românească" - lucrare unică la acea vreme. A colaborat la realizarea "Dicționarului enciclopedic român", elaborând partea istoriografică. A scris și o "Istorie a literaturii române", lucrări referitoare la "Probleme actuale ale ortografiei românești", "Adaptarea la mediu a neologismelor". A fost preocupat şi de studiul creației populare, lăsând o lucrare privitoare la "Poezia populară română".
Pe 21 iunie 1921, a fost ales membru corespondent al Academiei Române.
A decedat, la București, pe 4 aprilie 1942.