Legendele ouălor încondeiate

De Paște, creştinii se pregătesc de sărbătoare în virtutea mai multor tradiţii, cea mai cunoscută fiind vopsirea ouălor. Obiceiul spune că, în Joia Mare din Săptămâna Patimilor, gospodinele vopsesc ouăle roșii, acestea urmând să fie ciocnite în noaptea de Înviere.

Se crede că, în trecut, ouăle erau daruri de preț și reprezentau simbolul echilibrului și al vieții, al renașterii și al fertilității. În antichitate, egiptenii aveau un loc de cinste pentru ouă, considerându-le simboluri ale eternității și ale lumii, datorită formei perfecte a acestora.
Legenda ouălor roșii spune că un soldat roman, speriat de cele văzute în timpul crucificării lui Isus Hristos, ar fi venit în fugă la Pilat din Pont să îl anunțe că Mântuitorul a înviat. Pilat s-a arătat neîncrezător în vorbele soldatului și, luând un ou în mână, a spus vanitos: "Când se va înroşi acest ou în mâna mea, atunci va învia Hristos", iar oul s-a înroşit imediat.
În foarte multe zone ale țării, în dimineața de Paște, oamenii își spală fața în apa în care au pus un ou roșu, tradiția spunând că astfel vor fi feriți de boli și vor avea mereu obrajii rumeni. Totodată, sătenii păstrează cojile ouălor şi le îngroapă în terenurile lor, pentru ca pământul să fie mai roditor. În zona de nord a României, bucovinenii au dezvoltat un întreg cult al ouălor roșii, acordându-le o semnificație aparte. În tradiția oamenilor de aici, se crede printre altele că fundul oului reprezintă pământul, iar vârful acestuia este cerul. De generații întregi, se transmite ideea că, atunci când oamenii nu vor mai înroși ouă de Paște, diavolul le va da târcoale.