Oameni de seamă. Gib. I. Mihăescu, un valoros prozator român modern

Gib. I. Mihăescu, prozator și dramaturg, s-a născut pe data de 23 aprilie 1894, în localitatea Drăgășani, județul Olt. A frecventat cursurile Facultății de Drept a Universității din București pe care le-a întrerupt din cauza războiului.
Gib. I. Mihăescu a debutat în anul 1919, în revista "Luceafărul" cu povestirea "Linia întâi". În același an a lucrat în redacția ziarului "Țara nouă" până în anul 1920, când a fondat la Cluj, împreună cu Adrian Maniu și Cezar Petrescu, revista "Gândirea" în care a publicat până la sfârșitul vieții sale. Am mai colaborat cu schițe și nuvele la revistele "Viața literară", "Hiena", "Vremea", "Sburătorul", "Adevărul literar și artistic" ș.a.
Editorial, Gib. I. Mihăescu a debutat în anul 1928, cu un volum de nuvele, intitulat "La Grandiflora", urmat în anul următor de volumul în care adună alte nuvele denumit "Vedenia". După experiența de nuvelist, începe să scrie și romane, gen care l-a consacrat drept unul dintre cei mai valoroși prozatori români moderni. Printre romanele apreciate de critică se numără "Brațul Andromedei", "Rusoaica", "Zilele și nopțile unui student întârziat", "Donna Alba". Este și autorul piesei de teatru "Pavilionul cu umbre", care a cunoscut succesul pe scena Teatrului Național din București..
Bolnav de tuberculoză, Gib. I. Mihăescu s-a internat în 1935 la un spital din Sibiu, apoi la București, unde decedează la 19 octombrie 1935.