Oameni de seamă. Mircea Ciobanu, poet și prozator din secolul XX

Mircea Ciobanu s-a născut în București, la data de 13 mai 1940. A absolvit cursurile liceale la București, apoi pe cele universitare începute la Facultatea de Filologie din Iași, în anul 1959 și finalizate la Universitatea din București în anul 1964.
Mircea Ciobanu a debutat în anul 1959, cu poemul ”La porțile luminii” în coloanele revistei clujene ”Tribuna”, iar editorial, în 1966, cu volumul de versuri ”Imnuri pentru nesomnul cuvintelor”, acestuia urmându-i volumele de poeme: ”Patimile”, ”Etica”, ”Cele ce sunt”, Viața lumii” etc.
A colaborat cu versuri și proză la mai multe reviste, printre care ”România literară”, ”Tribuna”, ”Ramuri”. A fost redactor la Editura pentru Literatură, în anii 1967-1969, la Editura Cartea Românească, în perioada 1970-1989 și la Editura Eminescu, timp de cinci ani. În anul 1994 a pus bazele Editurii Vitruviu, a cărei colecție de poezie românească o îngrijea.
Mircea Ciobanu ”n-a putut accepta limitele genului literar cu care a debutat și care l-a impus ca poet important al generației sale”. ”Nevoia de a-și comunica și meditațiile asupra condiției umane” a făcut din Mircea Ciobanu ”un autor de narațiuni parabolice” (”Martorii”, ”Tăietorul de lemne”), ”epopei biblic-arhetipale” (”Cartea fiilor”) și ”epistole eseistic-poematice” (”Epistole”, ”Armura lui Thomas și alte epistole”). Romanul ciclic ”Istorii” – apărut în cinci volume, între 1977-1986 – încorporează experiența de până aici, autorul rămânând fidel ”sistemului său de simboluri”.
Mircea Ciobanu este autorul cărții ”Convorbiri cu Mihai I al României”, apărută la Editura Humanitas din București, în anul 1991, precizându-ne, printre altele, într-o prezentare: ” În iulie și apoi în octombrie 1990, Regele Mihai îl primea pe Mircea Ciobanu la Versoix, acceptând să-i răspundă fără reticențe la întrebări și punându-i la dispoziție documente din arhiva sa personală. Astfel s-a născut o carte unică. O carte-document, în primul rând.” ”Convorbiri cu Mihai I al României” ”reprezintă unul dintre textele capitale pentru înțelegerea istoriei și destinului nostru ca popor, una dintre acele rare cărți după lectura cărora înțelegi cât de sărac ai fost înainte  de a le citi”, preciza editura.
Mircea Ciobanu a fost distins cu două premii ale Uniunii Scriitorilor, în 1977 și 1981.
A decedat la București, la 22 aprilie 1996, la numai 56 de ani.