Săraca limbă română. „Mănușă”, „mânăstire”

Am auzit și am citit de nenumărate ori, în mass-media de orice tip, mocofani agramați zicând mănușă și mânăstire. Nimic mai greșit!
Pentru că:
1. Mânușă vine de la mână, deci ă-ul nu are ce căuta în acest cuvânt. Dacă era de bine, Sergiu Nicolaescu și-ar fi intitulat filmul "Cu măinile curate"! Sau cei care folosesc ă în acest caz putem zice că se spală pe măini de limba română!
2. Cât despre mănăstire, înseamnă "așezământ religios în care trăiesc, potrivit unor reguli de viață austere și izolați de lume, călugări sau călugărițe" (DEX). Substantivul vine din slava veche, de la monastyrĭ, și nu are nicio legătură cu vreo mână! Aduceți-vă aminte de balada Meșterului Manole, în care Negru Vodă căuta "loc de monastire și de pomenire"!
Citește și VORBEȘTE CORECT!