Oameni de seamă. Ștefan Hepites, fondatorul meteorologiei româneşti

Fizicianul și meteorologul Ștefan Hepites s-a născut la Brăila, pe 5/17 februarie 1851. A urmat școala primară în orașul natal și la Ploiești, apoi colegiul "Matei Basarab" din București.
În 1869, a absolvit Școala Militară din București ca șef de promoție, devenind sublocotenent de artilerie. În același an, a plecat la Bruxelles, unde a studiat la Școala Specială de Artilerie și Geniu și la Facultatea de Științe din cadrul Universității din localitate. În 1873, a obținut doctoratul în Științe Matematice și Fizice, apoi s-a înscris la Școala Politehnică din Bruxelles, unde în 1875 a primit diploma de inginer.
Din 1875, şi-a început cariera de profesor la Gimnaziul comunal și real din Brăila, unde a înființat prima stație meteorologică românească.
A participat la Războiul de Independență (1877-1878) cu gradul de locotenent, fiind decorat cu Ordinul "Virtutea Militară" și medalia "Crucea Trecerii Dunării".
După război, și-a reluat activitatea didactică, predând matematică la mai multe licee bucureștene și fizică la Școala Specială de Artilerie și Geniu din Capitală.
A rămas cunoscut ca fondator și organizator al Institutului Meteorologic București - în anul 1884. Tot în 1884, la inițiativa lui Ștefan Hepites, România, împreună cu alte țări, a pus bazele Organizației Meteorologice Mondiale. În 1892, a înființat Serviciul Orei, iar în 1995, Observatorul de Magnetism Terestru de la Filaret. A întocmit, împreună cu I. Șt. Murat, prima hartă magnetică a României, iar în 1893 a elaborat cea dintâi listă a cutremurelor de pământ și a început publicarea anuală a cataloagelor seismice, urmate de ample studii.
Pe baza cercetărilor efectuate, a publicat 12 volume de "Materiale pentru climatologia României" (1894-1905). În paralel, a elaborat lucrări de profil precum: "Chartele sinoptice pentru prevederea timpului", "Instrucțiuni despre compunerea telegramelor", "La prevision du temps", "Studii de meteorologie agricolă", "Seceta în România".
De reținut și faptul că, în 1894, a adus în România primul prototip al metrului, confecționat la Sevres.
I s-au acordat distincții științifice românești și străine și a reprezentat țara noastră la conferințe și congrese internaționale. În aprilie 1902, a fost ales membru titular al Academiei Române, for al cărui vicepreședinte a fost în perioadele 1910-1913 și 1919-1921.
A fost membru corespondent al Societății Germane de Meteorologie, corespondent al Observatorului Fizic Central din St. Petersburg, membru în Comitetul Internațional de Măsură și Greutăți din Franța, al Comitetului Internațional de Meteorologie.
A decedat la Brăila, pe 15 septembrie 1922.
Remember, colecție de articole
Oameni de seamă