Oameni de seamă. Simion Stoilow, întemeietorul şcolii româneşti de matematică modernă

Matematicianul Simion Stoilow s-a născut pe 2 septembrie 1887, la Bucureşti. Şi-a făcut studiile liceale la Craiova, apoi a urmat cursurile Facultăţii de Ştiinţe la Sorbona (1907-1914).
În 1916 a devenit doctor în Știinţe matematice, iar în 1919 a susţinut examenul de docenţă la Facultatea de Ştiinţe a Universităţii din Iaşi.

A fost conferenţiar de Algebră superioară la universităţile din Iaşi (1920-1921) şi Bucureşti (1921-1923), profesor de Teoria funcţiilor şi algebră superioară la Facultatea de Ştiinţe din Cernăuţi (1923-1929), profesor de Analiză matematică la Institutul Politehnic Bucureşti (1939-1941) şi la Catedra de Teoria funcţiilor de la Facultatea de Ştiinţe a Universităţii din Bucureşti (1941-1961), al cărei rector a fost între 1944-1945.
De asemenea, a fost director al Institutului de Matematică al Academiei Române (1954-1961) şi ambasador al României în Franţa (1946-1948).

Simion Stoilow este unul dintre creatorii, pe plan mondial, ai teoriei topologice a funcţiilor (cu numeroase şi importante aplicaţii). A iniţiat noi cercetări în matematică prin utilizarea metodelor topologice în studiul funcţiilor de variabilă complexă, a făcut cele dintâi cercetări asupra teoriei ecuaţiilor liniare cu derivate parţiale în domeniul complex, a stabilit soluţiile cvadruplu periodice ale unor astfel de ecuaţii cu coeficienţi constanţi, a studiat funcţiile continue şi derivatele lor etc.
În 1926 a emis o teoremă care-i poartă numele ("Teorema Stoilow"), iar în 1933 a obţinut "Teorema Hadamard-Stoilow" de echivalenţă globală a două spaţii topologice. Terminologia ştiinţifică internaţională i-a consemnat descoperirile matematice, fiind cunoscute, de exemplu, "suprafeţele Iversen-Stoilow".

Simion Stoilow a fost invitat să ţină conferinţe la Atena, Bruxelles, Hamburg, Helsinki, Montpellier, Moscova, Paris etc. şi a participat la numeroase reuniuni ştiinţifice internaţionale.
A fost membru al Societăţilor de matematică din România, Belgia şi Franţa.

Dintre lucrările sale menţionăm: "Algebra abstractă", "Despre natura cantităţilor imaginare", "Curs de analiză matematică", "Lecţii de algebră superioară. Teoria corpurilor şi teoria lui Galois".
A fost membru corespondent,  apoi membru titular şi membru titular activ al Academiei Române. A fost preşedinte al Secţiei de Ştiinţe Matematice, Fizice şi Chimice şi al Secţiei de Ştiinţe Matematice şi Fizice ale Academiei Române.
 A încetat din viață pe 4 aprilie 1961, la Bucureşti.
Remember, Oameni de seamă, colecție de articole