Cariere. Marius Bunescu, organizator al Muzeului Național de Artă

Pictorul Marius Bunescu  s-a născut pe 15 mai 1881, la Caracal. A făcut parte din generaţia de aur a picturii româneşti, alături de Theodor Pallady, Gheorghe Petraşcu, Camil Ressu, Nicolae Dărăscu, Nicolae Tonitza.

A urmat cursurile primare la Şcoala Generală Nr. 1 din localitatea natală, unde învăţătorul I.D. Şerbănescu i-a remarcat talentul. Mai târziu, la Gimnaziul ”Ioniţă Asan”, profesorul Anton Constantinescu l-a îndrumat să îşi organizeze, în 1896, prima expoziţie de pictură, în oraşul său.

În 1906, Prefectura Romanaţi i-a acordat o bursă de studii la Academia de Arte Frumoase din Munchen. Peste un an, a plecat la Paris, la Academia "Humbert", unde a deprins tehnica cromatică a iluminiştilor.

Şi-a organizat prima expoziţie personală la Bucureşti în 1919, în urma căreia a avut un remarcabil succes şi a primit aprecieri din partea lui Nicolae Tonitza.

În anul 1920 a fost numit director al Muzeului "Simu", funcție în care a rămas până în 1949, când a devenit director al Galeriei Naţionale de la Muzeul de Artă al României.

Lucrările sale au fost premiate peste hotare şi au cunoscut succese deosebite: 1937 - la Paris, medalia de aur, 1939 - la expoziţia internaţională de la Barcelona, marele premiu şi medalia de aur, în 1938 - Premiul Naţional de pictură. Tablourile sale ”Iarna”, ”Biserica Radu Vodă”, ”Peisaj bucureştean”, ”Teatrul Naţional din Bucureşti”, sunt lucrări de referinţă, care pun în evidenţă peisajul bucureştean, mai ales iarna. Printre tablourile ce pot fi admirate în Pinacoteca Liceului ”Ioniţă Asan” se remarcă lucrarea sa de excepţie ”Autoportret”.

Alături de pictură și administrare muzeală, activitatea lui Bunescu s-a răsfrânt și în domeniul organizării unui cadru instituțional care să susțină viața artistică, fiind succesiv membru fondator, secretar și președinte al Sindicatului Artelor Frumoase.

După 1949, a preluat conducerea Pinacotecii Naționale a Muzeului de Artă al Republicii Populare Române, iar un an mai târziu s-a ocupat de amenajarea Galeriei Naționale.

La împlinirea vârstei de 75 de ani, autorităţile oraşului au fixat o placă comemorativă pe zidul casei pictorului, iar la Bucureşti a fost organizată o expoziţie cu 200 de tablouri.

A încetat din viață pe 31 martie 1971, la București.