Petrică de la ISU şi lupul

* Cineva – nu spui cine, persoană cât de cât importantă – mi-a atras atenţia că poliloghia de faţă ar fi suspectată de „portocalism”. E un compliment, sărut mâna, monşer! În eternul Oraş Roşu (niciodată nu-şi va schimba pigmentul, întrebaţi până şi tehnologia de ultimă oră, gen Google Glass!), e de bon-ton să fii văzut de partea cealaltă a baricadei. În realitate, însă, trebuie să fii prea dependent de Mircea Badea ca să nu-ţi dai seama că la putere se află USL, nu Boc. Or presa nu trebuie să-i frământe fontanela Opoziţiei pentru a-şi demonstra forţa, ci ăluia care deţine cifrul de la intrarea în Palatul Victoria. Băsescu şi Udrea au fost şi-mi vor fi clienţi până vor ieşi cu picioarele înainte din politică (citat din marinar), dar pe timpul guvernării Ponta-Antonescu nu poţi evidenţia doar algebra dubitativă a Robertei Anastase. Mai avem olecuţă de Şova, nişte Dragnea, un Voiculescu... Colac peste pupăză (cea mai veche atitudine sexuală), n-ai cum să cauţionezi existenţa elementului Iliescu din epoca post-decembristă. Din cauza lu’ Tătuca suntem, bă, în rahatul ăsta! Aţi râs de papionul lui Raţiu, nu-i aşa? Dumnezeu să vă ierte!
* Alarmele pentru dezastre s-au declanşat iarăşi de capul lor sâmbătă, pe la prânz. Încă două-trei momente de acest gen şi vom râde cu gura până la urechi la auzul sunetului sinistru. Ne vom distra crezând că iarăşi s-a împiedicat vreunul de pe la ISU prin cablurile din instituţie. Petrică, şi ce facem, mă, dacă între timp vine lupul?
* Deputatul de Iaşi Tudor Ciuhodaru, noul corespondent al Ştirilor de la ora 5, se ia de politicienii care merg la moaşte: „Să facem o minune şi să-i trimitem acasă de la Sfânta Cuvioasa Parascheva!” Corect, omul are voie să fie indignat, dar nu ştie probabil că politicienii merg la moaşte tot de dragul ciolanului.
* Apropo de pelerinajul din inima Moldovei. Sâmbătă, la un canal de ştiri, scriitorul Tudor Octavian, autoproclamat creştin, a fost umilit de vrăjitoarea Brăţara, o tanti care, aţi înţeles, o arde cu ghiocul, tarotul şi tabinetul. Astea-s singurele ei legături cu cartea. Dar i-a retezat-o scurt beletristului care se apucase să critice masa de oameni de la Cuvioasa: „Domnu’, nu vă cunosc, e dreptul fiecăruia să se roage!”. Între vrăjeală şi vrăjitorie, voi alege mereu a doua variantă.