Alo, 112, vrem „să ne râdem”!

Iertaţi-mi maniera prompterizată, dar altfel nu m-aş insinua... Secerăm toate bârfele pentru o informaţie importantă: în anul recent încheiat, la numărul unic de urgenţă 112 au fost înregistrate aproape 300.000 de telefoane false. Mă vindec de umor, îmi vine să-mi rup solzii, aşa ceva este posibil numai într-o ţară de mâna a treia. Recent promovată din eşalonul al patrulea. Cât de cretin să fii pentru a apela 112 la „caterincă”, noţiune pe care puberii o învaţă înainte de a şti cum trebuie să dea bună ziua. Am creierul în renovare, deci trebuie să sun pe bune la firma de menaj cerebelar: - Alo, ordonaţi-mi gândurile!
1. Tâmpiţelule (e mai bine să mă ajut de diminutive, pot fi mai dulce în exprimare), dacă suni la mişto la 112, adică pentru a te distra cu alţi agramaţi (agrămăţei e diminutiv plăsmuit), potenţezi maladia lui Petrică, mânca-te-ar lupul, sătura-s-ar cu un asemenea leş!
2. În timp ce tu îţi plimbi degeţelele pe tastatura telefonului, hlizindu-te ca un drăcuşor amputat de conştiinţă, un năpăstuit al sorţii încearcă din răsputeri să cheme ambulanţa. Sau pompierii. Viaţa lui şi a familiei sale depind de această blestemată combinaţie de numere, formulă care ţie, personajule demn de o condamnare la meditaţie, îţi stârneşte pofta smintită de a te distra. Maică-ta, mai ales la apusul existenţei, ar putea necesita în orice secundă o intervenţie de urgenţă. Da, e mama care nu te-a învăţat cum să saluţi, cocalarule, dar măcar o poţi aprecia că astfel nu ţi-a umplut RAM-ul de memorie cu tot felul de platitudini. Hai, „râde-te”! Folosind abrevieri de tip cibernetic, m-am teleportat pe tarlaua ta...
3. Ne minunăm că 300.000 de apeluri la 112 au fost idioţenii făcute de nişte minţi criminale. Procentajul e şi mai dezarmant: 70 la sută din telefoanele recepţionate au fost aşa-zise glume. Cum este posibil? Câtă vreme meseria celor din Parlament „este auto”, exclusiv auto, doar n-o să fac eu legea prin care orice cartelă telefonică dotată cu număr trebuie achiziţionată doar în prezenţa unui act de identitate. Cum să modifici legislaţia câtă vreme prin aceste cartele no-name se fac încă multe afaceri în România? „Alo, bă, eu sunt, treaba aia a rămas aşa, te-am pupat, da, mă, te sun de pe o cartelă d-aia...”