Harbuzurile lui Nicuşor

* S-a deschis perioada de transferuri (doar verbal, dar se poate bate cuba înainte de semnătura pe contract) şi avem deja un muşteriu la poarta echipei lui Ponta. Edilul-şef al Galaţiului intră în partidul lui Găbiţă Oprea, fostul caporal dotat cu starter în jurul nasului, precum instalaţia de brad. Eh, iată că Galaţiul va rămâne sub codul roşu de politichie...

* Nicuşor de la Constanţa, cunoscut şi ca preşedinte suspendat al Consiliului Judeţean al stabilopozilor, a fost imortalizat cărând un pepene de şase kilograme la New York. Sau la Miami, acolo unde ar trebui să existe acel spital în care el ar trebui să fie spitalizat pentru ca funcţiile vitale ale vieţii să-i fie mângâiate. Revin la subiect. Nicuşor susţine că a informat anumite instituţii, inclusiv din Statele Unite ale Americii, despre abuzurile comise asupra sa. De fapt, nu-s abuzuri, bre, ci harbuzuri (nu căutaţi termenul în dicţionar!), doar n-o să uităm prea curând fotografia aia din supermarket.

* Cristian Diaconescu spărsese digul PMP săptămâna trecută, candidatura sa la prezidenţiale fiind făcută arşice de Lenuţa. Pleşcoianca a intrat astfel în cursa oficială pentru Cotroceni, căci întâlnirile amicale au rutinat-o deja, în vreme ce intelectualul cu ton cald şi epitete enervant de studiate anunţa că-şi va încerca norocul ca independent. Brusc, catindatul Cataramă-Elvila şi-a anunţat susţinerea pentru Cristinel, lăsând-o baltă pe a sa. Udrea s-a simţit jignită, l-a luat în malaxor pe trădător (iertaţi-mi rima nevinovată!), nimeni şi nimic nu-i mai putea împăca vreodată... Dar, nebunie! Diaconescu a revenit la iubirea blondă, a anunţat public că-i susţine teza pentru preşedinţie şi s-a ales cu o etichetă penibilă din partea fostei doamne Cocoş: „Cristian Diaconescu s-a maturizat politic.” Adică a scăpat de acneea politică şi e pregătit de intromisiunea diplomatică. Când te laudă Udrea te simţi ca şi când Vanghelie ţi-ar corecta o eroare gramaticală.

* Îmi doresc ca războiul să se mai amâne, să ne lase weekendul în pace. Pe timpul primelor două, nu cred că exista noţiunea de sfârşit de săptămână sau nu era apreciată aşa cum se întâmplă în mileniul al III-lea.

CITEŞTE ŞI: Podul de Flori peste Partide