Despre gibonii urbani

Sunt momente în care simţi că malaxorul evenimentelor cotidiene are loc doar la coş. Nu-ţi mai arde să râzi de ăia care ajung la DNA, moartea lui Nemţov devine deja preambulul unei noi cafteli planetare (sper să fi băut prea mult acum două seri, deci să nu-mi mai dau seama la mahmureală), iar calculele specialiştilor britanici ar putea înlocui hârtia igienică. Doare mai mult lipsa de bun-simţ a primatelor care, în lipsa altor calităţi palpabile, vor trece pe lângă istorie cu neînsemnata funcţie de vecin.

În eventualitatea în care locuiţi la periferie, aidoma subsemnatului (deşi mă îndoiesc că în Ţigline, Mazepe şi Centru situaţia ar copia occidentalismul), aţi avut măcar o dată în viaţă prilejul de a vă trezi din somn în inima nopţii din cauza unui nespitalizat care zbiară cât îl ţin şireturile de la pantofi. Pe bune, un neuropsihiatru - e teză serioasă şi pentru neurochirurg - ar mânca o pâine albă de tot, aproape un cozonac, dacă ar sălăşlui într-o asemenea junglă urbană. Nu ştii de ce apucatul urlă până-i bat coardele vocale în ţeavă - e posibil ca ipochimenul să se afle în luna de împerechere, deci tatonează şi încearcă să-şi impresioneze sinistrata femelă, or o fi tras substanţe proaste pe nas, adică droguri expirate. Uită-te, frate, la etichetă înainte de a cumpăra!

Nu contează că e ora 3 noaptea, că abia s-a trecut de miezul întunericului sau că vine 5-ul de prins convenţia dimineaţa, el, copitatul pentru care n-a mai existat loc în junglă, îşi adună şi ultimele resurse vuvuzelice şi expectorează o beţie decibelică insuportabilă. Extras cu forcepsul de pe tărâmul viselor, ai nevoie de minute bune pentru a stabili pedeapsa care i se potriveşte gibonului - o sută de ani de pârnaie ar fi cea mai uşoară sancţiune, noroc că pe unii dintre noi ne-a înzestrat Dumnezeu cu niscaiva imaginaţie. Habar n-am dacă v-aş oripila înşirând caznele la care aş supune o asemenea dejecţie urbană, cert este că le las să se bată între ele în propria-mi tărtăcuţă. Poate vor dospi şi va câştiga pacea. Dar un steag alb tot i-aş trânti în spate...

CITEŞTE ŞI: Coiful lui Nuţi