Hoţomanitas, editura lor

* Iese unul, intră altul, cine naiba s-o mai pregăti de cenaclu? Eliberarea lui Gigi Becali ar trebui să fie o mare înfrângere pentru Academia Română. N-ar trebui să oprim, pocnind din degete, hemoragia pozitivă a lucrărilor ştiinţifice fără de care neamul acesta îşi poate pierde busola, ceasul de la mână şi aifonul.
* Ioan Niculae, cea mai recentă achiziţie a penitenciarelor autohtone, ar putea să contribuie la rândul său cu câteva opere, doar n-o fi fraier să facă un an şi ceva din sentinţa de doi ani şi jumătate cu executare. Din cauza defectului său de vorbire (sau datorită, cum ar zice colegii de breaslă care prezintă „şansele de moarte”), cel mai bogat român va prolifera în sanscrită.

* Stau şi mă gândesc la amărâţii care s-au lipit de un arest la domiciliu. În loc să-i duci direct la beci, acolo unde se poate declanşa brusc spiritul narativ, îi obligi să zacă între ustensile domestice, să alunece spre ispite urbane... În loc să pună mâna pe stilou, să găsească muza la lumina veiozei, urmăriţii penal ai patriei se îndreaptă spre bormaşină, şurubelniţe şi verişoarele lor în cruce, aspirator şi ce-au mai inventat praktiker, dedeman şi alte marketuri de cabluri şi piuliţe. Un bormaşinist în plus, un scriitor în minus pentru Hoţomanitas, editura lor, editura băieţilor care descoperă pixul abia la bătrâneţe.    

* Unul dintre cei mai prolifici prizonieri ai genului epic, George Copos, are cinci opere desăvârşite într-un an de penitenţă. De departe, cel mai interesant titlu este „Alianţe matrimoniale în politica principilor români din Ţara Românească şi Moldova în secolele XIV-XVI”. Iată ce a constatat instanţa: Spre deosebire de manuscrisele marilor scriitori expuse în muzee, manuscrisele depuse la dosarul cauzei în original de către apărătorii condamnatului Copos nu deţin ştersături, rectificări, reformulări. Carevasăzică, tăticul televizoarelor la mâna a doua din anii ’90, acest PL 500 Reloaded, a scris cu o precizie de computer, nefiind vizitat de dubii. Sensul literaturii mileniului al III-lea este simplu, dar eficient: cu cât mai repede, cu atât mai liber.