Hârtie de şters turul de scrutin

(Ca să evitaţi diverse riscuri populare, acest text va fi citit cu mult înainte de a lua prânzul sau la două ore de la interacţiunea cu felurile I şi II.)

Evenimentul eminamente cultural al ultimelor zile a avut loc la Brăila, într-un supermarket care a jucat rolul de muzeu, casă de cultură sau de atelier de vernisaje. În vreme ce alte zone din ţară pregătesc Noaptea Devoratorilor de Publicitate şi cealaltă non-zi, adică Noaptea Muzeelor, în sud-estul României s-au luat oamenii la şifonat pentru hârtie de şters capul care votează. Turul întâi de scrutin, adicătelea, turul ăla din cauza căruia trage şi capul până la epuizare.

Sute de brăileni au dat atacul într-un magazin cu de toate, ca să linşeze stocul de toilet paper, cum în mod sofisticat îi zic englezii. Hârtia era aproape transparentă, dar şi mai ieftină, motiv zincat pentru cetăţenii pomeniţi să rupă şi uşile depozitului acelui nenorocit de hipermarket. A ieşit wrestling pentru celuloza cu care îţi iei adio pe verso, şi-au frânt braţele şi şoldurile bunicii noştri, pensionarii fără de care am fi în ingrata situaţie de a cumpăra bătrâni de pe olx sau pe lajumate punct ro.

M-aş erija în critic de artă abstractă, însăilând că hârtia la preţ de tot păcatul poate oricând să treacă dincolo sau, mă rog, să le permită celor două degete special angajate riscul unei intruziuni. Regretabil, profund regretabil! Cutuma conform căreia vin vremuri de tot rahatul turcesc (parcă nu-s întâmplătoare împunsăturile dintre Ankara şi Amsterdam) nu face casă bună numai cu anecdotica mioritică, ci trădează şi anumite angoase. Şi totuşi, ce ironie amară! Săptămâna trecută, în Somalia, erau raportate peste o sută de decese din cauza foametei, iar la noi i se acordă o atenţie sporită celeilalte cavităţi...

Dacă altă dată ieşea măcel la coadă la tigăi cu coadă sau la perne de alintat junghiurile, a sosit clipa în care adevăratele nevoi ale neamului sunt date pe faţă. Şi spatele contează, băi politicienilor, căci pe noi, plebea, n-are cine să ne pupe acolo. Cine nu a identificat vreun moţ de politică în această poveste, ori a protestat în faţă la Cotroceni, ori s-a spurcat la bideu.