Dezastre pe apă

În timp ce naviga de la New York la Liverpool, Lusitania, mândria Companiei Cunard, a fost torpilată şi scufundată de submarinele germane, lângă coastele Irlandei, pe 7 mai 1915. Peste 1.200 de persoane au pierit în urma dezastrului. Incidentul a fost „picătura” care a determinat SUA să intre în primul război mondial. 

SS Andrea Doria. Luxoasa navă de linie construită la Genova era considerată mândria Societăţii de Navigaţie italiene. Pe 25 iulie 1956, în timp ce naviga printr-o ceaţă foarte deasă, s-a ciocnit cu fregata suedeză Stockholm, lângă Nantucket, Massachussetts. Incidentul nu a putut fi pe deplin lămurit, întrucât ambele nave aveau echipamente radar.

RMS Rhone efectua transporturi de pasageri între Anglia şi America Centrală şi de Sud. Era considerată de nescufundat de către constructorii săi. A fost una din primele nave cu carenă de oţel, folosind pentru deplasare atât pânzele, cât şi cărbunii. Pe 29 octombrie 1867 s-a scufundat după ce a fost surprinsă de un uragan, lângă Insulele Virgine Britanice.

Mary Rose. Henric al VIII-lea al Angliei o numea „cea mai aleasă floare dintre toate corăbiile care au navigat vreodată”. Era una din primele corăbii care puteau trage cu tunurile, salve laterale complete. Pe 19 iulie 1545, în timp ce se pregătea să intre în luptă cu flota franceză, s-a scufundat în canalul Solent (motivele sunt neclare).

„O navă teribilă şi o minune a construcţiilor navele”, astfel descria Winston Churchill acest „monstru”, ce avea dimensiunile a trei terenuri de fotbal şi un deplasament de peste 50.000 de tone. După ce a scufundat crucişătorul Hood (24 mai 1941), portdrapelul marinei regale engleze, Bismarck, a fost la rândul ei scufundată, în Oceanul Atlantic (la 300 mile de Brest), în urma unui atac susţinut al flotei britanice (27 mai 1941).