Vrem adevărul? E în vinul fiert

* Trei decenii de la Revoluție, tot atâta amar de vreme în care ne-am dorit să aflăm adevărul. Ne trece repede, vinul fiert face minuni. De la al doilea pahar, cântăm cu vinovații de gât.

* Ca să depășim cotele firești ale ipocriziei, vă las aici două declarații fierbinți ale românilor care conduc două palate la final de 2019. Ludovic Orban, premier: „Numai vinovații vor uitarea acestor crime.” Klaus Iohannis, președinte: „Vinovații trebuie aduși în fața justiției!” Bine, domnii au dreptate, dar merge un rând de lichid îndulcit cu zahăr sau miere și pentru ei, or fi înghețat la paradă.

* La asta nu v-ați fi așteptat. Mai bine de 50 la sută dintre români nu cred că promoțiile de Crăciun sunt reale. Dar le accesează. Nu se știe până la capăt – dacă se va dovedi la un moment dat, chiar și peste 30 de ani, că au fost pe bune?

* Gelu Voican Voiculescu, fost vicepremier în Guvernul provizoriu condus de Petre Roman, a fost huiduit și agresat în Piața Universității din București. Ex-politicianul a fost lovit cu un baston ordopedic de un pensionar care participa la o manifestare dedicată Revoluției din decembrie 1989. Fără să încurajez asemenea acte, apelez la o replică a lui Traian Băsescu, din perioada în care se considera victima unei manipulări grosolane (nu era, cunoașteți povestea pixelului albastru). De fapt, e o parafrază: O fi zis Gelu ceva. Sau o fi făcut.

* Nu înțeleg de ce în epoca Facebook&Twitter mai poate fi interesant blogul lui Adrian Năstase. Nu știu de ce sfaturile unui ins care a făcut închisoare pot fi considerate utile. Ah, s-a reabilitat, firește, ca orice român care la un moment dat a fost la cuțite cu legea, însă lecții ar trebui să ia în primul rând acesta, nu contribuabilii care plătesc taxe și impozite mai mari și din a sa cauză. Bașca, n-ar strica un horoscop întocmit cum trebuie pe portalul gospodărit de Adelu, poate și niște rețete de sarmale...

* Ministrul Finanțelor promite transformarea cozilor de la ghișee în click-uri pe mobil. Nu, românii nu sunt obișnuiți cu așa ceva, de ce să ni se confiște și ultimele bucurii?