A votat Ana lu´ Manole!

Că când (cacofonie permisă-n pamflet) Ana zburătăcea spre bărbată-său cu coşu´ de merinde şi mai ales vin, au dat ploile, ninsorile, glaciaţiunea, scumpirea, şomajul, deratizarea, comunismul şi anticomunismul, a fost canicula de pe lume, furtună de praf, cutremur, epidemie de râie, da´ ea tot a ajuns la destinaţie, la soţul ei cu acte, să-i ducă merinde, băutură şi fluturaşii electorali găsiţi gratis în poştă! Tot aşa şi duminica asta, mititica şi-a sumes fustele naţionale, şi-a băgat ziare-n opinci, şi-a băgat picioarele-n ea de gospodărie şi a purces la vot. Cum caşcarabeta cu care fuseseră mituiţi sătenii de pe uliţa ei la alegerile din an-ţărţ n-a mai ajuns s-o ducă şi acum, fiind înzăpezită cu tot cu renii-putere, fetica a luat la rând nămeţii, avariind cu pieptul ei pieptos şi vreo două utilaje de deszăpezire înzăpezite de probă de prin primăvară-vară într-un colţ de drum. Un mecanic, trezit cu astă ocazie, se uită la copilaşul pe care femeia îl căra cu ea într-o sacoşă, ca să vază şi mititelu´ probă de patriotism pentru mama-ţară, chiar o întrebă: „Micuţu´ mai serveşte bust, ori îi înţărcat?” Şi aflând că da, ambele, o servi şi pe ea cu un gât de vin. Curajoasă, ea merse spre locul de munci al lui Manole, trecu de intersecţie, trecu de exit poll şi cioc-cioc la uşa locului de muncă. Manole, care regreta că adormise după chermeză şi nu ajunsese la vot, o şi luă în primire: „Ce-ai votat, fă, dragă?” Ea îi spuse ce-şi mai amintea: îşi făcuse datoria patriotică şi votase. Cu cine? – asta-i prea greu să mai ţină ea minte! „Păi, n-ai votat cu ai noştri?”, se stropşi şi o oropsi bărbată-său Manole, supărat că în ziua de vot au fost închise toate-toate băuturile. „Păi, ezact cu-ai noştri-am şi votat!” Tot aşa cum ne-am luptat, de-a lungul vremuirilor, ba cu turcii, ba cu ruşii-austriecii-polonezii-ungurii, ba cu nemţii, ba cu sovieticii-americanii-englejii-australienii-neozeelandezii-francezii, ba cu nemţii. „A – îşi aminti ea, unul fuse parcă primar ori vice, altul numai´ ce scăpă din puşcărie, altul îl ştiu de pe sacoşa cu fasole pe care ne-a dat-o numai´ să-l votăm…” „Păi, proasto, ăla care-a fost bun de primar n-o să ne mai servească cu nimic la deputăţie, că-i departe şi deputaţii nu asfaltează de la Bucureşti! Nici n-are răbdare scaunu´ cu el, îi place să umble, noroc că sunt mai mulţi deputaţi decât scaune, o să-l învoiască! Iar ăl´lalt, care ne-a fost ca şi senator la ăia, nu-i bine să fie bun şi la ăştia, unde-a trecut între timp, că ăştia dau altceva, iau altceva, promit altcum. Şi se face alte majorităţuri şi nu ne mai măreşte pâinea, ci ziua de lucru, c-aşa îi cere partidu´ acesta nou! Ai votat cu picioarele, fă, cine ştie ce-om mai păţi din cauza ta!” Şi, de ciudă, se apucă s-o zidească, că pui ceva la bază ca mai pe urmă să se ridice! Numai´ că unde-o zidi Manole pe Ana lui, în faţada unui moll, construi ce construi, turnul i se temeni, ca-n politică, unde dacă nu îndoi genunchii şi nu ţii verif spatele, nu avansezi înainte. Ce mai, ieşise, vorba lu´ Manole, ezact ca turnu´ din Pisa mă-sii! Geaba o mai pusese el pe Ana la bază la temelie, în zid, în betoane… „Am s-o mut – îşi zise Manole – o zidesc şi prin clădirile partidului celălalt, să-i fac de mătrăgună, să li se culce şi lor obeliscul!”
Ion Mortaru'