ȘCOALA IUBITORILOR DE ANIMALE/ Un categoric ”Nu!”

Bun găsit, dragi iubitori de animale! Şi astăzi vom încerca să vă oferim sfaturi utile pentru creşterea şi îngrijirea prietenilor necuvântători. Continuăm subiectul dedicat comunicării cu animalele de companie, reamintind că primul pas este ca animalul să-şi cunoască numele şi să vină atunci când este chemat. Iar pentru a da curs chemării şi să vină repede, trebuie să fie motivat să o facă, adică să ştie că va primi ceva bun: o recompensă ori măcar o mângâiere. Atenţie, dacă vine cu întârziere, nu-l certaţi pentru că nu veţi obţine decât efectul advers. Specialiştii nu sunt de acord cu ideea ca animăluţele să fie antrenate de către copii, fără supravegherea adulţilor. Motivaţia este aceea că, generoşi din fire, copiii le pot oferi recompense în exces, îngrăşându-le. Fie le vor striga numele cu insistenţă, chiar şi după ce animalul a răspuns, derutându-l.

În niciun caz nu folosiţi numele pisicii sau al căţelului pe un ton iritat, atunci când patrupedul este obraznic, pentru a încerca să opriţi comportamentul nedorit sau când îl certaţi. Animalul îşi va asocia numele cu ceva rău şi fie nu va mai răspunde, fie va fugi! Un „Nu” ferm, categoric, este suficient.

Atenţie, însă, la consecvenţă. Dacă astăzi comportamentul este sancţionat cu „Nu” sau „Nu-i voie!”, iar mâine acelaşi comportament primeşte aprobarea sau amuzamentul stăpânului, nu veţi obţine decât confuzia animalului.

Tocmai de aceea „Nu”-ul trebuie să fie asociat cu ceva greşit sau interzis. Eventual, în cazul pisicilor, negaţia poate fi însoţită şi de acţionarea unui mic pulverizator cu apă ca să priceapă ce înseamnă să dai de belea. În nici un caz nu agresaţi animalul, orice ar fi făcut!