Ce atacant a pierdut Oţelul!

* Bosniacul care a stat un an şi jumătate la Galaţi fără să marcheze vreun gol a ajuns vedetă în campionatul ţării vecine * În weekend, şi-a ajutat echipa, Debrecen VSC, să revină de la 0-2, înscriind un hattrick spectaculos 

Când a părăsit formaţia gălăţeană, în iarna dintre 2009 şi 2010, se credea că a fost o ţeapă, deşi individul avea calităţi de fotbalist. Tehnic şi rapid (n.r. – venise din postura de golgheter şi cel mai bun jucător al primei ligi bosniace), Stevo Nikolici a avut ghinionul de a se accidenta la startul sezonului 2008-09 al Ligii I şi dispărea din planurile antrenorului de pe atunci, Petre Grigoraş. Introdus rar pe teren, dar mai mult ca atacant de bandă, vârful care va împlini în decembrie 27 de ani n-a reuşit să impresioneze, iar în mandatul lui Dorinel Munteanu a continuat pe aceeaşi linie. Plecat din postura de liber de contract, s-a întors acasă la Borac Banja Luka, a dat zece goluri, iar din vara acestui an a semnat cu Debrecen VSC din Ungaria. După 17 etape este campion de toamnă în ţara vecină şi al doilea pe lista marcatorilor acestei formaţii.  

„Păcat că n-am câştigat campionatul”
Stevo n-a fost mereu titular la liderul autoritar de la maghiari, a prins 13 partide, dar a punctat de cinci ori, ultimele trei reuşite picând sâmbătă seară, în etapa de adio pe 2011. Debrecen era condusă la pauză, pe propriul teren, cu 2-0 de „lanterna” Zalaegerszeg, dar imediat după pauză s-a „produs” fostul atacant steril al Oţelului. În minutele 46 şi 48 a adus egalarea pe tabelă cu o lovitură de cap şi o „crosă” eficientă din 6 metri. Nikolici şi-a completat hattrick-ul la 3-2 pentru singura trupă neînvinsă din primul eşalon al Ungariei: a intrat în viteză pe stânga şi a punctat la colţul scurt (57’), apoi a fost schimbat (69’). „Dacă n-am avut şansa de a câştiga campionatul României cu Oţelul, îmi doresc din tot sufletul să iau titlul în Ungaria”, ne-a declarat sportivul prin intermediul unei reţele de socializare.

Labukas, la locul 4 din Norvegia
Şi alţi ex-„oţelari” străini de România o duc bine după ce au părăsit formaţia care încă nu visa să ajungă în grupele UEFA Champions League. Nu este însă o regulă, deoarece unii se scaldă acum prin ligi inferioare la echipe de care n-a auzit nimeni. Iată-i pe câţiva dintre ei:

Tadas Labukas (atacant lituanian) – joacă la Brann Bergen (locul 4 în Norvegia, n-a marcat în cele 11 meciuri prinse în acest sezon);

Davi Rancan (fundaş brazilian) – activează la Independiente Medellin (locul 12 în Columbia) după ce a câştigat în 2009 Cupa Africii de Sud cu Moroka Swallows;

Paulius Gribauskas (portar lituanian) – legitimat la Wigry Suwalki (locul 13 în liga a treia poloneză!) după ce în vară a luat campionatul Azerbaidjanului cu Neftci Baku;

Stoian Kolev (portar bulgar) – titular la 36 de ani între buturile lui Cernomoreţ Burgas (locul 3 în Bulgaria), divorţat de prima soţie, se va căsători cu o gălăţeancă!;

Kim Gil Sik (mijlocaş sud-coreean) – şomer de doi ani de zile, ultima dată a jucat în ţara natală, la Daejeon Citizen;

Ismail Kouha (portar marocan) – marea păcăleală a Oţelului, un gafeur înnăscut, este la Kawkab Marrakech (locul 5 în liga secundă din Maroc);

Jivko Jelev (fundaş bulgar) – titular la Slavia Sofia (locul 5 în Bulgaria), soţia i-a adus pe lume cel de-al doilea copil;

Gheorghe Boghiu (atacant moldovean) – plătit de Nasaf Qarshi (locul 2 în Uzbekistan), dar joacă destul de rar;

Zdenko Baotici (portar bosniac) – după ce a părăsit Oţelul nu şi-a mai găsit angajament.