„Și-am zis verde micșunele/ Am crescut în solărele”

* Imn. „Cine stă pe câmp în soare/ Cât este vara de mare/ Și pe ploaie și pe ger/ Ăla-i fermier!”.... „Ăăăă, poftim?!”, m-am trezit vorbind cu televizorul. Butonam printre canale duminică seară când, pe Antena Stars, mi-au ajuns la urechi versurile de mai sus, cântate pe ritmuri populare. Brusc, m-am simțit ca la „Cântarea României” post-Revoluționară. „Și eu tot fermier sunt/ Opt pogoane de pământ/ Și-am inima cât un munte/ Că sunt om de frunte”, vine peste mine refren. Îmi răsuna în minte confesiunea făcută de un culegător de folclor autentic: când cuvântul „dor” a primit rima „tractor” s-a dus pe Apa Sâmbetei autenticitatea muzicii populare și-a început folclorul de modă nouă: „Foaie verde dor cu dor/ Trece badea c-un tractor”. Dar să revin la fermierul cu care am început. Shazam-ul s-a predat când l-am întrebat cine cântă. Aveam să descopăr, grație YouTube, că este „Imnul fermierilor”, lansat în 2022 de artistul Daniel Trifu. Care are în repertoriu și „Imnul Legumicultorilor”, care zice-așa: „Și-am zis verde micșunele/ Am crescut în solărele/ Roșioara mi-a fost soră/ Și cu ea m-am prins în horă”. Mda. În loc de concluzie personală, o să închei cu niște versuri din „Melodia agricultorilor” a lui Alex de la Caracal, sugerată tot de sfântul YouTube: „Nu mai e ce-a fost odată/ Țăran cu palma crăpatăăă/ C-astăzi s-a emancipat,/ Stă la birou parfumat, măăi!/ Și fără bătăi de cap/ Seamănă și discuie (sic!)/ De urlă tractoarele”. Pam-pam!