LUMINĂ CALDĂ şi LUMINĂ RECE [o amintire cu poetul Ioanid Romanescu, în ziuă aniversară]

Din colecția "Cele mai clare poezii rămase tablou"

(!) timp azvârlit în spaţiu de când - LUMINĂ CALDĂ
să păcălească lumea aceasta şi cealaltă -
clipa dintâi se vede, s-aude şi acum,
sfărmându-se în sine, trasoare şi dum-dum (!)

(!) spaţiu - nimic în sine, bigbang - să-ncapă totul,
apoi - din clipa-ntâia în clipa-ntâia - rodul
scâncind fără de lege, spre lege şi-n delir,
hrănindu-se din însuşi, fiindu-şi cimitir (!)

(!) ce viaţă?... şi ce moarte?... ce fleacuri în mişcare,
vecie-n dorul lelei, sublim din întâmplare,
frumos şi-urât cu silă, dar şi cu drag făcut
să-şi re/cunoască sinea n-acest ne/cunoscut (!)

(!) sămânţă-n clocotire, infarctul umbrei, nalt,
din celălalt acesta, acestui celălalt -
se vede şi s-aude cum stă atunci să plece
spre-acum, spre păcăleală şi spre LUMINĂ RECE (!)
NEC PLUS ULTRA, Colecție
Divina Tragedia, Colecție