Personalități ale folclorului coregrafic. Ce-am fi fără dansul strămoșesc?

Într-o atmosferă (aproape coregrafică) destinsă, prietenească, la Casa Artelor a avut loc lansarea unei cărți care va deveni de referință pentru domeniul folcloric. Și nu numai. Particular, este privilegiată coregrafia românească, dar, în general, este o adevărată istorie culturală.

Volumul lansat se intitulează "Personalități ale folclorului coregrafic românesc. Contribuții la promovarea dansului popular" (Ed. Boem@, Galați, 2023) și este rodul muncii de aproape o viață (închinată dansului de la Dunărea de Jos) a cunoscutului Ion Horujenco, personalitate remarcabilă a culturii gălățene. Evenimentul a fost moderat de Eugenia Notărescu, printre invitați fiind actorul și profesorul Paul Buța, profesorul, scriitorul și directorul Direcției Județene pentru Cultură Galați, Cătălin Negoiță, oaspete de onoare fiind maestrul Ștefan Coman de la Tulcea, o adevărată legendă a spațiului nostru spiritual și cultural.

Desigur, și în cadrul lansării s-a subliniat aceasta, a fost "prezent" și mentorul lui Ion Horujenco, maestrul Theodor Vasilescu, consultantul de specialitate al lucrării (consultările chiar având loc, și nefiind deloc ușoare, după cum a povestit Ion Horujenco), care este, în ultimă instanță, și o primă variantă a unui "Dicționar al coregrafilor români" (în pofida rezervelor autorului, p.8), capitolul trei, intitulat "Contribuții la promovarea dansului popular românesc", fiind un astfel de dicționar, inedit. Theodor Vasilescu nu a fost prezent din motive obiective, dar cuvântul său s-a auzit, nu numai din prefața cărții: "Atracția către cunoașterea, studierea și aprofundarea interesantelor variante pe care le-a oferit cultura tradițională a zonelor Dunării de Jos coregrafului și cercetătorului I. Horujenco, însumate în câteva culegeri de jocuri și interesante studii de specialitate, l-a condus către un domeniu nu numai strâns legat de actul tradițional în sine, ci și de interesul acordat lui de generații de căutători, de oameni de știință sau simpli păstrători ai lui, unii privindu-l ca obiect de studiu și analiză, alții perpetuându-și grija pentru menținerea existenței lui. Atenția pentru detaliu și preocuparea pentru cuprinderea fiecăruia din întregul grup de persoane, într-una sau alta din categoriile acestui megastudiu profesional și totodată social, a fost urmărită ca o condiție de exigență în realizarea lui."

Din cuvântul emoționat și emoționant al autorului, a rezultat că viața și bucuria de a trăi ar fi mult mai sărace sau măcar altfel fără această moștenire a dansurilor populare și că lucrarea sa trebuie privită și ca un omagiu pentru toți "gardienii" păstrători ai tradițiilor, mulțumind profesorilor, colaboratorilor, nu în ultimul rând chiar soției, Mihaela, "pentru răbdarea și sprijinul acordat", inclusiv la redactarea electronică.