Când renunți la copilărie pentru balet

* Artă și sacrificiu. „Uneori, parcă plutește pe scenă, se desprinde de ea cu o lejeritate din lumea basmelor. Alteori, cu o mare ușurință, dublată de o tehnică impecabilă, pașii lui se succed cu o rapiditate uluitoare”, îl descrie TVR Cultural pe Valentin Stoica, prim-solist al Operei Naţionale din București. Aici este angajat din 2007, dar colaborarea cu instituția de cultură avea să înceapă, însă, mult mai devreme, când actualul prim-balerin era elev la Liceul de Coregrafie „Floria Capsali”. „Am luat examenul cu brio și primul an a fost cel mai mare chin din viața mea: să renunț la bicicletă, să renunț la sărit de pe garaje, la v-ați ascunselea, să stau până târziu și tot felul de bucurii ale copilăriei, la o viață normală pe care aș fi avut-o mergând la o școală simplă”, a mărturisit artistul la „Interviurile TVR Cultural”, emisiune care va fi difuzată sâmbătă, 24 februarie, de la ora 22,30. Confesiunile de copil intrat în lumea baletului sunt emoționante, dar experiența primului său spectacol m-a făcut să zâmbesc dulce-amărui. „Să ne gândim la momentul pe care orice mic artist îl așteaptă: când ai ieșit pentru prima dată pe scenă și cu ce emoții?”, îl va întreba jurnalista Ioana Pavel. „Chiar aici, la Operă. Emoțiile - îmi amintesc - au fost maxime, cu o zi înainte de spectacol treceam la ora de iarnă și eu am fost cel care am întârziat o oră pentru simplu fapt că nu am dat ora acolo unde trebuia și îi așteptam pe părinții mei să mă aducă aici”...