Spectacol total: strălucire, nuditate... și huiduieli

* Eurovision. Diavolesc – pentru cei care ascultă, pesemne, doar pricesne, deșănțat – pentru cei rămași tributari divertismentului românesc din anii ’80, controversat – pentru cei care se feresc de cuvintele tari, dar au aceleași convingeri puritane! Eurovision înseamnă, înainte de toate, spectacol total! Realizat cu toate mijloacele de expresie posibile! Cu ritmuri tradiționale, cu mult sclipici, cu alb, cu negru, cu transparențe și nudități, cu influențe horror, cu ținute și dans demne de paradele fără prejudecăți. Pentru că, nu-i așa, suntem oameni liberi, înțelepți și maturi, în stare să înțelegem diversitatea și unitatea prin muzică. Recunosc, am așteptat cu nerăbdare momentul Elveției și am avut parte de un spectacol absolut briliant. M-am făcut din creștet până-n tălpi piele de găină fermecată de vocea și de coregrafia, pe cât de spectaculoasă, pe atât de simplă a artistului Nemo, care, da!, purta o fustiță scurtă! N-am înțeles prea clar de ce dansatorii Spaniei purtau tanga. Poate ca să compenseze... maturitatea solistei?! M-au tulburat huiduielile și fluierăturile din timpul prestației artistice a reprezentantei Israelului. Mă întrebam sincer dacă în pregătirea militară obligatorie a tinerilor din Israel – femei sau bărbați – intră și antrenamentul de a cânta și dansa impecabil, transmițând emoție, unor spectatori care te fluieră și te huiduie. În finala de sâmbătă noapte juriile și publicul vor decide cine câștigă trofeul. Mi-ar plăcea să fie Croația, dar la fel de mult și Elveția...