Oameni de seamă. Iosif Iser, un caricaturist maestru al penelului

Pictorul și graficianul Iosif Iser s-a născut pe 21 mai 1881, la Bucureşti. A absolvit şcoala primară la Piteşti, apoi cursurile liceale la Ploieşti. Şi-a continuat studiile la München în 1899, unde a studiat la Academia de Artă, după ce iniţial dorise să studieze  arhitectura – şi la Paris, unde a aprofundat pictura şi desenul. S-a remarcat publicând schiţe satirice pentru „Adevărul” şi „Facla”. În 1936 a înfiinţat, împreună cu Camil Ressu, Gheorghe Petraşcu, Alexandru Steriade şi alţi pictori, gruparea „Arta”. A participat la numeroase expoziţii în ţară şi în străinătate. Iniţial, a fost inspirat de curentul expresionist, pictând cu linii groase şi unghiuri ascuţite, cu un colorit în care predomina tonurile pământoase.

După ce şi-a terminat studiile, Iser a lucrat pentru presa socialistă, la „Facla” şi „Adevărul”, unde a publicat un număr mare de caricaturi. Desenele satirice abordau problemele societăţii româneşti, prin prisma conflictului dintre clase, şi erau adresate în special monarhiei şi burgheziei, subliniind rolul mişcării muncitoreşti.

În perioada de maturitate, pictura lui Iser cuprindea scene de viaţă, pe teme dobrogene, cu portrete de localnici tătari. În urma unor călătorii în Spania şi în Orient, a adoptat o coloristică mai luminoasă, cu tentă exotică, compoziţiile capătând echilibru şi monumentalitate. A continuat să trateze tema tătarilor, cu lucrarea ”Tătăroaică în albastru” sau ”Familie de tătari”.
În 1909, a organizat la Ateneul Român din București prima manifestare de artă modernă din România.
La 2 iulie 1955, a fost ales membru titular al Academiei Române.
A fost distins cu Ordinul Meritul Cultural, în 1947, şi cu Ordinul Muncii clasa I, în 1951.
A încetat din viață pe 25 aprilie 1958, la Bucureşti.
Remember, Oameni de seamă, colecție de articole