Oameni de seamă. Aurel Racoviţă, diplomat și general de cavalerie

Descendent al unei vechi familii boierești, Ioan Aurel Racoviţă s-a născut pe 29 mai 1890, la Botoșani. A urmat Şcoala de Băieţi Nr. 1 din Tg. Ocna și Liceul „Principele Ferdinand” din Bacău. Cariera sa militară a început la Şcoala fiilor de militari din Iaşi, în perioada 1905-1908, după care a urmat cursurile Şcolii Militare de Cavalerie de la Târgovişte (1908-1910), obţinând gradul de sublocotenent şi fiind repartizat la unul dintre regimentele de elită ale Cavaleriei Române, Regimentul 7 Roşiori „Cuza Vodă”, cu garnizoana la Iaşi. Având referinţe foarte bune, a urmat Şcoala Specială de Cavalerie de la Târgovişte, absolvind-o ca şef de promoţie.

A urcat treptele ierarhiei militare gradual, de la sergent, sublocotenent, locotenent, căpitan, maior, locotenent-colonel şi colonel până la general de brigadă (1939). De-a lungul carierei, a activat şi a comandat următoarele structuri militare: Regimentul 7 Roşiori; Regimentul de Escortă Regală; Comandamentul Diviziei a 18-a, Biroul Operaţii; Marele Stat Major, Secţia a II-a Informaţii; comandant al Şcolii Speciale de Cavalerie de la Târgovişte; şef de Stat Major în cadrul Inspectoratului General al Cavaleriei etc.

Activitatea sa a fost recompensată cu numeroase ordine și medalii, atât pe plan naţional, cât şi internaţional, dintre care menţionăm: Medalia „Avântul Ţării”; Cucea Comemorativă a Războiului 1916-1918 cu baretele Bucureşti, Carpaţi, Tg. Ocna; Ordinul „Coroana României” în grad de Ofiţer; Ordinul „Steaua României” în grad de Cavaler; Semnul Onorific de Aur, la împlinirea a 25 de ani de serviciu militar activ; Medalia Peleş, cu ocazia semicentenarului construcţiei palatului; Ordinul „Steaua României” în grad de Ofiţer; Medalia Amintirii Regelui Carol al II-lea, clasa a II-a; Decoraţia Marea Insignă de Onoare, din partea Austriei; Ordinul „Leul Alb” în grad de comandor, din partea Cehoslovaciei; Ordinul „Polonia Restituită”, în grad de comandor.

A ocupat în perioada 1927-1930 funcția de atașat militar în Cehoslovacia, fiind acreditat și în Austria. Informațiile pe care locotenent-colonelul le trimitea în țară au fost apreciate la justa lor valoare. S-a preocupat şi de realizarea unei bune cooperări militare între România și Cehoslovacia.
S-a retras din armată pe 1 septembrie 1941.
A încetat din viață pe 24 iunie 1957, la București, din cauza unui cancer.
Remember, Oameni de seamă, colecție de articole