„Secretul lui Polichinelle”. Semantică

Expresia "secretul lui Polichinelle" își are originea în teatrul francez tradițional de marionete, începând cu improvizaţiile de tip "commedia dell'arte" din secolul al XVI-lea și continuând cu spectacolele de teatru de păpuși din secolul al XVII-lea, care au captivat publicul francez de-a lungul timpului.
Polichinelle este un personaj comic, dar și răutăcios, care iese în evidență prin comportamentul său zgomotos, având obiceiul prost de a dezvălui "secrete" sau de a povesti despre întâmplări sau despre situații pe care majoritatea oamenilor le cunosc sau le presupun a fi reale, chiar dacă oficial nu sunt confirmate.

Într-una dintre scenete, Polichinelle comite o infracțiune și avocatul său îi aduce la cunoștință că nu are destule argumente pentru a-l apăra, că este foarte posibil să fie închis și îi arată acestuia articolul din codul penal pe care l-a încălcat.

Speriat de consecințe, naivul Polichinelle găsește "soluția salvatoare": pur și simplu, rupe din codul penal pagina cu articolul care îl incrimina, crezând că dacă "nu mai există" textul de lege, nimeni nu-l va ști în afară de el și că astfel va scăpa de pușcărie.

Expresia "secretul lui Polichinelle" înseamnă un adevăr considerat doar de naivi un secret, dar care în realitate este arhicunoscut de toată lumea.