„Întoarceți, naibii, camerele, să-mi văd româncele!”

* Finala. Știu că nu-i semn bun când ajungi să te cerți cu televizorul! Și totuși recunosc cinstit că ajunsesem, marți seară, să mă burzuluiesc la operatorii care filmau Jocurile Olimpice - finala pe echipe la gimnastică artistică feminină. Am înțeles că interesul major era pentru sportivele din SUA, Italia, Brazilia și China, dar începusem să mă enervez urmărind în așteptarea rezultatelor: gimnaste făcându-și vânt, aranjându-și echipamentul - ca să nu spun ce și de unde își scoteau - dându-se cu ruj ori publicul făcând inimioare concurentelor preferate. Aș fi vrut ca în timpii aceștia morți să le văd evoluând pe românce. Atenție, faptul că în finala pe echipe au obținut același punctaj ca în calificări este o dovadă a faptului că rezultatele care le-au adus în această finală nu au ținut de noroc! Și clasarea pe locul 7 este performanță. E locul 7 în Finala OLIMPICĂ, da?! Cu riscul de a părea invidios-răutăcioasă, o să citez declarația comentatoarei Eurosport din timpul evoluției la sol a vedetei americane Simone Biles: „Un exercițiu de excepție, mici greșeli la aterizare. A ieșit în afara spațiului de aterizare, dar la ce dificultate are, își permite...”. Simone zburase într-o tsukahara triplă la sol și aterizase cu doi pași în afara covorului. Desigur, își permitea, având în vedere acrobația și spectaculozitatea execuției. Unde eleganța, grația, plutirea aceea unică a Nadiei Comăneci și a Andreei Răducan au fost înlocuite cu forța și energia unor elemente acrobatice în cascadă... și cam atât.