Olimpiada controverselor

* Controverse. "Eşti bărbat sau femeie până în ultima moleculă de ADN", îmi explica, acum 25 de ani, profesorul de medicină legală. Medicina a (mai) evoluat de atunci. Cu mintea de azi, remarc cât de uşor le este unora să dea vina pe "glandă" pentru kilogramele în plus şi să pună la îndoială feminitatea pugilistei algeriene Imane Khelif. Uitând ce schimbări dramatice pot provoca dereglările hormonale. Probabil că altă sportivă, mai puţin musulmană… şi-ar fi arătat-o în ring! Spre deosebire de taiwaneza Lin Yu-ting, care împărtăşea aceeaşi condiţie, Imane a fost o ţintă predilectă a campaniilor de denigrare care au umbrit această olimpiadă. În vreme ce Imane a boxat şi atât, îmi zboară gândul la apariţia nonconformistă a lui Raven Saunders, cu părul verde-mov, iar faţa acoperită de cagulă şi ochelari de soare. Mă gândeam cum ar fi fost dacă, în loc de aruncarea greutăţii, Raven ar fi concurat cu acelaşi echipament la tir cu pistolul. Precum Yusuf Dikec, care a oferit noi înţelesuri zicerii "cum e turcul, şi pistolul"…

Dar cea mai dureroasă "ciudăţenie" a acestei olimpiade rămâne acordarea medaliei olimpice de bronz în finala de la sol la gimnastică artistică. Atenţie, am spus olimpiadă a ciudăţeniilor, adică a faptelor ciudate şi greu explicabile întâmplate! Iar pentru ciudăţenia acordării acestei medalii ar fi trebuit să răspundă cu adevărat arbitrele. Ceea ce nu s-a întâmplat. Iar victimele acestui arbitraj ciudat sunt sportive de performanţă, ale căror efort, dedicare şi talent nu meritau aşa ceva: Sabrina Voinea, Ana Bărbosu, Jordan Chiles...