40 de... frustrări cu Denise Rifai

* Răspunsuri. La început mi s-a părut nostalgic: "Trecutul e ca o iubită care te-a părăsit și, când vorbești despre el/ea, revine din când în când să spună ce bine era. După care își ia rămas bun și o șterge din nou, iar tu rămâi să o regreți. Mie îmi place trecutul meu. De cele mai multe ori, trăiesc mai mult acolo decât în prezent", mărturisea Lucian Mîndruță, duminică seara, la Kanal D. Pe urmă a devenit tot mai malițios și deprimant de-a dreptul: "Eu sunt rău. Eu sunt nașpa. Eu sunt un om care are și o anumită ranchiună. Pentru că așa cum spuneam, nu-s fericit că am ajuns... cum să spun?! N-am ajuns jurnalistul pe care mi-l doream. Și atunci, cumva, simt o ranchiună. Nu față de univers, dar în general, așa, s-a copt în mine o acreală, o amăreală", explica Mîndruță. N-am ajuns la jumătatea emisiunii și deja simțeam că nu mai asist la "40 de întrebări cu Denise Rifai", ci la "40 de frustrări cu Lucian Mîndruță". E drept că răspunsurile lui erau în nota întrebărilor. Care nu mi s-au părut mai scormonitoare ori mai sfredelitoare decât în alte ediții. Desigur, cu toții avem regrete, mustrări, frustrări, dar în public le mai ținem și sub control. Nu le fierbem până dau în clocot și se împrăștie ca o lavă. Dacă e ceva ce am apreciat în mod deosebit, totuși, la sfertul de emisiune pe care l-am vizionat, aș spune că sinceritatea! Câte dintre persoanele publice ar fi dispuse să recunoască: sunt un fricos-curajos, căruia nu-i mai pasă atât de tare de consecințe. Precum iepurele care se duce la box.