„Am avut, chiar și în închisoare, convingerea că am făcut un lucru bun”

* Adevăr. Suntem în decembrie, luna în care, prin excelenţă, dau în clocot „nostalgiile” despre „cât de bine era” în comunism, când portocalele erau mai dulci ca acum, iar „saloanele” - adică bomboanele de pom, mai strălucitoare! Evident, pentru cei care le apucau… în România comunistă, cenușie și mută, în România fricii, a controlului și a Securității… au existat oameni care au vrut, cu orice preț, să schimbe soarta ţării. Dizidentul Radu Filipescu a fost unul dintre curajoși. Avea 27 de ani, era inginer şi i-a venit ideea să protesteze. Era anul 1982, dar a reuşit să distribuie manifeste anticomuniste în Bucureşti, semnate „Strada”, prin care chema cetățenii să protesteze în fosta Piață a Palatului. A fost prins, anchetat și trimis la Aiud, ca „deținut contra securității statului”. Au urmat ani de calvar pentru el, în închisoare, dar și pentru familia rămasă afară, tatăl său, renumitul medic anestezist Zorel Filipescu, fiind forțat să-și abandoneze cariera. După trei ani de detenție, a fost eliberat, dar nu s-a „cuminţit”. A continuat să trimită manifeste, inclusiv la Radio Europa Liberă, prin care cerea organizarea unui referendum pentru înlăturarea lui Nicolae Ceaușescu. A fost arestat de încă două ori, anchetele fiind însoțite de umilințe și bătăi crunte. „Am avut, chiar și în închisoare, convingerea că am făcut un lucru bun”, îi va mărturisi Radu Filipescu Marinei Constantinescu, în ediția „Nocturne” de luni, 9 decembrie, de la TVR 1, de la ora 23,00.