Oameni de seamă. Manole Marcus, un regizor atipic

Regizorul și scenaristul de film Manole Marcus s-a născut pe 8 ianuarie 1928, la București, într-o familie evreiască. A absolvit Institutul Național de Artă Teatrală și Cinematografică ”Ion Luca Caragiale” din București, secția Regie.
Încă din studenție, între 1953-1954, a regizat filmul documentar ”La mere”, împreună cu colegul său, Iulian Mihu. Tot împreună cu acesta a regizat în 1959 filmul ”Viața nu iartă”, apoi, tot în 1959, a regizat singur scurtmetrajul ”Într-o dimineață”. A urmat o lungă carieră regizorală de peste 30 de ani, în care a realizat filme artistice românești de mare succes. Dintre filmele regizate de Manole Marcus amintim: ”Nu vreau să mă-nsor”, ”Străzile au amintiri”, ”Cartierul veseliei”, ”Canarul și viscolul”, ”Puterea și adevărul”, ”Conspirația”,  ”Capcana”, ”Actorul și sălbaticii”, ”Operațiunea Monstrul”, ”Cianura și picătura de ploaie”, ”Omul care ne trebuie”, ”Punga cu libelule”, ”Nonstop” etc. La unele dintre filme, ca ”Viața nu iartă”, ”Cartierul veseliei”, ”Cianură pentru un surâs” sau ”Nonstop”, Manole Marcus a scris și scenariul, iar în două filme, ”Actorul și sălbaticii” și ”Operațiunea Monstrul”, a și jucat.
Pentru activitatea sa regizorală, de-a lungul timpului, Manole Marcus a primit mai multe premii naționale și internaționale, participând la o serie de prestigioase festivaluri de film ce au avut loc la Barcelona, Veneția, Mar del Plata etc. Ca regizor, Manole Marcus a fost apreciat ca un reputat profesionist, atipic, combinând elemente de comedie și umor fin cu secvențe din viața reală și din istorie, inclusiv cu tentă politică, de propagandă pro comunistă. De altfel, colaborând îndeaproape cu Titus Popovici, autorul scenariilor majorității filmelor sale, au aplicat conceptul potrivit căruia personajul (eroul) unei opere (scenariu de film în acest caz) nu poate fi totalmente pozitiv sau negativ, în comportamentul său existând lumini și umbre pe care regizorul trebuie să le scoată în evidență cu obiectivitate.
În decursul timpului, Manole Marcus a acordat numeroase interviuri în publicații de specialitate, explicând cu competență situația filmului românesc la vremea respectivă. Într-unul din interviurile sale date în 1988 revistei ”Cinema” a povestit admirativ despre atitudinea de fair-play a actorului Mircea Diaconu care, în urma premierii capodoperei cinematografice ”Actorul și sălbaticii” a fost premiat la un eveniment intern, dar acesta a refuzat premiul, afirmând că nu i se cuvenea lui, ci reputatului Toma Caragiu.
A încetat din viață pe 12 octombrie 1994, la București.
Remember, Oameni de seamă, colecție de articole