ASTFEL (la mormântul poetului MIHAI EMINESCU)

numai astfel (n)-a fost, şi (n)-a fost în zadar:
eu şi numărul prim, tu şi numărul par -
eu nu am ce să-mpart, şi tu ai ce-mpărţi:
tu - și ziuă la noapte... tu - şi noapte la zi -
eu - la „unu”, la „eu”, şi apoi la „nimic” -
ştii, de fapt, altceva nu am vrut să nu zic:
nu am vrut să nu pot, n-am putut să nu vreau
să pun şaua pe dor, să s/pun visul pe şleau

n-am ştiut să nu cer la cer vânt pentru mori,
unde încă mai stau saci cu multe candori,
unde vin cei ce n-au, unde cei care vin
se visează cum dorm sub un plop genuin
şi visează că toţi sunt cu soţ şi se-mpart
celor pari - numai eu bat cu/vântul şi ard
lângă moară, cătând înspre tine, impar:
numai astfel (n)-a fost, şi (n)-a fost în zadar