Oameni de seamă. Timotei Cipariu, ”părintele filologiei românești”

Timotei Cipariu, lingvist, istoric şi pedagog, s-a născut pe 21 februarie 1805, la Pănade, judeţul Alba.

Născut într-o familie de țărani, Timotei Cipariu a devenit o personalitate marcantă, depășindu-și condiția socială prin muncă asiduă și studiu intens. A demonstrat tuturor că dragostea pentru cunoaștere i-a fost suficientă pentru a deveni unul dintre cei mai mari savanți ai vremurilor sale, în ciuda faptului că nu a urmat faimoasele universități din Budapesta sau Viena, ci a studiat Teologia și Filosofia la Blaj.

Munca și activitatea sa au fost impresionante. A contribuit semnificativ în diferite ramuri ale științei, de la lingvistică și filologie la istorie, teologie, jurnalism, cultură și politică. A scris studii de lingvistică și istorie românească, având ca scop demonstrarea drepturilor istorice ale poporului român și a originii sale romane. A propus folosirea cuvintelor de origine latină și evitarea cuvintelor de origine non-latină.

A fost unul dintre pionierii jurnalismului românesc din Transilvania. A înființat și a editat mai multe periodice, dintre care ”Organul luminărei”, primul ziar românesc scris cu alfabet latin (1847) și ”Archivu pentru filologie și istorie”, prima revistă românească de filologie (1867).

A fost unul dintre membrii fondatori, prim-vicepreședinte și președinte al ASTRA - Asociația Transilvană pentru Literatura Română și Cultura Poporului Român, asociație culturală înființată în 1861, care a avut un rol important în emanciparea culturală a românilor din Transilvania. De asemenea, a fost membru al Societății Germane de Studii Orientale din Leipzig.

Dincolo de realizările sale, cu adevărat uimitoare a fost venerația lui pentru cărți și biblioteci. A fost proprietarul uneia dintre cele mai valoroase biblioteci private din Transilvania. A fost și un lingvist extraordinar; a învățat singur 14 limbi străine, printre care: greacă, latină, ebraică, arabă, siriacă, turcă, persană, spaniolă, italiană, germană, engleză și maghiară. La 14 ani, recita operele lui Vergiliu și Ovidiu în latină, iar la 16 ani știa pe de rost ”Iliada” și ”Odiseea” în greaca veche.

Din 1825, a fost pentru multe decenii profesor de filologie şi de teologie la gimnaziul din Blaj. În 1827, a fost hirotonit preot. A ocupat diferite funcţii în ierarhia bisericească greco-catolică şi a condus tipografia seminarului din Blaj.

A încetat din viață pe 3 septembrie 1887, la Blaj.