Oameni de seamă. Dinu Adameșteanu, arheolog afirmat în Italia

Istoricul şi arheologul Dinu Adameşteanu s-a născut pe 25 martie 1913, la Toporu, judeţul Giurgiu.

A urmat cursurile Seminarului Central şi ale Colegiului Naţional "Sfântul Sava", apoi cursurile Facultăţii de Litere din Bucureşti. În perioada 1939-1942, a fost bursier al Şcolii Române din Roma, unde a făcut studii de istorie şi arheologie antică.

După cel de-Al Doilea Război Mondial s-a stabilit în Italia, dobândind cetăţenia italiană. În 1945 şi-a luat licenţa la Facultatea de Litere a Universităţii din Roma, cu teza "Izvoarele antice referitoare la Dacia". A fost bibliotecar al Şcolii Române din Roma, iar între 1946 şi 1949 a reorganizat Institutul Arheologic German din Roma. În 1971, a devenit doctor docent şi profesor la Universitatea din Lecce, la Catedra de Etruscologie şi Arheologie Italică, apoi la cea de Topografie a Italiei Antice. A fost director al Departamentului de Arheologie şi Istorie Antică şi vicepreşedinte al Institutului de Istorie şi Arheologie Magna Graecia.

A făcut cercetări arheologice în Sicilia, impunând o nouă metodă de lucru. A fost unul dintre principalii promotori ai folosirii detecţiei aerofotografice în arheologie. A fost fondator şi director al Aerofototecii Arheologice Naţionale de la Roma, a coordonat realizarea primei hărţi arheologice generale a Italiei şi a condus săpăturile arheologice ale Institutului Italian de Studii asupra Orientului Mijlociu şi Îndepărtat la Gazni, Afganistan.

A  fost membru de onoare din străinătate al Academiei Române, membru al Institutului Italian de Pre-şi Protoistorie, al Institutului Italian de Studii Etrusce, al Academiei Britanice din Roma, al Institutului German de Arheologie, al Societăţii de Studii Latine din Paris ş.a. şi a primit titlul de Doctor Honoris Causa al Universităţii din Bucureşti. În 2003, i-a fost conferit Ordinul Naţional "Steaua României" în grad de Mare Ofiţer.

A încetat din viață pe 21 ianuarie 2004, la Policoro.