Între înger și drac...

* Oreste. „Între înger si drac/ Trage omul sărac...”, începuse deja să-mi fredoneze un gând, în timp ce urmăream prima întrebare "roșie" pe care Denise Rifai i-o adresa invitatului său de duminică seara, Oreste: „Ați fost mai mult sfânt sau mai mult diavol?”. „Evident că mai mult diavol! Sfânt n-am fost niciodată, dar am nostalgia unui bine absolut. Mă străduiesc - smerit, așa - să mai scap de copitele de diavol și de coarnele ascuțite, dar bănuiesc că până la sfârșitul vieții mele vor fi multe încercări. Sper să reușesc să mă mai albesc un pic”, a răspuns Oreste.
Și au urmat câteva secunde de tăcere din partea lui Denise. Cam preț de-o răsuflare și mai mult. Adevărul este că și eu am așteptat o continuare a răspunsului. Și aș minți dacă n-aș recunoaște că uneori mi-e dor de conversații cu profunzimi spirituale. Dar nu de la tot soiul de „guru” sau de spiritualizați online contracost.
Întrebarea pornise de la ceea ce crede Oreste despre reîncarnarea prezentată ca un fel de „agenție de turism”, în care un spirit este liber să-și aleagă viitoarea viață de tipul: „Am fost rege, am fost un nemernic, acum vreau să fiu un om sărac”. În opinia lui Oreste, fiecare generație este reîncarnarea sufletului lui Adam și al Evei, care au mușcat din mărul cunoașterii binelui și răului. Care bine și rău sunt infinite. Nu știu ce gânduri vă frământă citind aceste rânduri, dar eu aleg un final muzical: „Între Înger şi Drac,/ Nu mai ştiu ce să fac,/ Să ucid sau să iert,/ Să înjur sau să tac”...