„Nu cumva să mă faci de c… las’ că te fac eu!”

* Morală. „Ce copil frumos şi cuminte aveţi! Să vă trăiască!”/ „Ha, cuminte! Să vedeţi acasă cât e de obraznic, ce urât răspunde, nu-şi face ordine în cameră, mai ia şi note mici…”. Multora din generaţia mea – din păcate! – scena le este cunoscută. Părinţi primeau cuvinte de apreciere cu privire la copil – aflat, sărmanul, de faţă – iar părinţii se simţeau datori să-l facă de ruşine! Era „educaţie”, cu public. Şi ieşea cu obrajii arşi de jenă şi un gust amar. De scenele acestea mi-am amintit urmărind tirada actorului Claudiu Bleonţ, pe scena Premiilor Gopo, unde a urcat alături de fiica lui. Deşi trebuia să facă un laudatio la adresa regizorului Dan Pița, Bleonţ a reuşit un moment „memorabil” pentru fiica lui, aflată pentru prima dată pe o scenă. În loc de omagiu, a divagat într-o morală la adresa fiicei: „Ea și-a ales țoalele, nu mi-au plăcut. I-am zis: «Nu cumva să mă faci de c…, să zici ceva, taci dracu’ din gură, ești altă generație, nu vă suport! Măi, gândește-te că toți oamenii din sala asta au citit enorm, au făcut școală, nu stau ca proștii pe telefon». Aude, dar nu-nțelege nimic”. Publicul s-a amuzat, copila… cu chipul încremenit mi-a strâns inima. Ulterior, într-o postare pe Facebook, Claudiu Bleonţ a admis că a spus „lucruri nepotrivite”: „Îmi pare rău. Dacă am făcut-o să se simtă inconfortabil, dacă am pus presiune sau dacă am transmis altceva decât dragostea mea pentru ea, îmi pare rău. În fața tuturor, îi cer iertare în primul rând ei”. Aş fi preferat să o spună pe o scenă, de faţă cu fiica…