Remember. George Coșbuc (1866-1918)

George Coşbuc, poet şi traducător, membru titular al Academiei Române, s-a născut la 20 septembrie 1866, la Hordou, Bistriţa-Năsăud.

A crescut cu poveştile spuse de mama sa şi de alţi oameni de la ţară şi a învăţat să citească încă de la vârsta de cinci ani. În aceste locuri s-a îndrăgostit nu numai de literatură, ci şi de folclorul românesc şi şi-a găsit inspiraţia pentru cele mai cunoscute poezii ale sale: ''Nunta Zamfirei'', ''Mama'', ''Numai una'', ''Trei, Doamne, şi toţi trei'', ''El Zorab'', ''Duşmancele'', ''Noi vrem pământ!'', ''Iarna pe uliţă'' sau ''La oglindă''.

În anii 1882-1883, a publicat poezii şi traduceri în revista liceului, ''Muza someşeană''. În 1884, s-a înscris la Facultatea de Filosofie şi Literatură a Universităţii din Cluj, unde a frecventat cursurile de Teoria şi istoria retoricii la greci şi romani, sintaxa greacă, istoria literaturii latine, istoria vechilor greci.

La îndemnul lui Ion Slavici, a început colaborarea la revista ''Tribuna'' din Sibiu, al cărei redactor a devenit în 1887. Aici a avut loc şi adevăratul său debut, cu poezia ''Filosofii şi plugarii''. În paginile acestei reviste a publicat, între 1888-1889, ''Nunta Zamfirei'', ''Rada'', ''Mânioasă'', ''Fata morarului'', ''Crăiasa zânelor'', ''Numai una''.

Versurile şi proza au fost reunite în volumele ''Balade şi idile'', ''Fire de tort'', ''Povestea unei coroane de oţel'', ''Ziarul unui pierde-vară'', ''Dintr-ale neamului românesc'', ''Cântece de vitejie''.

A încetat din viață pe 9 mai 1918, la București.