Decolând cu microfonul spre Finala Eurovision

* Spectacol. „O nouă zi va răsări/ Viața va continua/ Toată durerea va trece”, cânta emoţionant Yuval Raphael, reprezentanta Israelului, pe scena celei de-a doua semifinale a Eurovision 2025. Din public, „ţâşneau”, sporadic, ţipete şi fluierături, pe care regia transmisiunii în direct le „regla” din butoane. Ar fi fost şi nedrept ca Israelul să nu intre în marea finală cu o asemenea interpretare. Deşi semifinala de joi a fost mult mai grea decât cea de marţi. Şi nu doar pentru că 16 ţări se luptau pentru zece locuri. Momentele artistice au fost de-a dreptul fabuloase. Mi-au mers la suflet „Ielele” din Letonia, dar mai cu seamă tulburătorul „naufragiu” adus pe scenă de JJ, reprezentantul Austriei. Doamne, se făcuse piele de găină şi vinilinul de la husa telefonului pe care urmăream Eurovisionul transmis de canalul Moldova 1! Vocea lui JJ suna dumnezeieşte, punerea în scenă era fantastică, iar de versuri ce să mai spun: „Sunt un ocean de iubire/ Iar tu te temi de ape”. Dar momentul de final(ă) al Finlandei, cu solista Erika Vikman decolând spre înaltul arenei, cocoţată pe un microfon transformat în rachetă… Cred că nici realizatorii seriei „Harry Potter” nu s-ar fi gândit. Una peste alta, a fost mai mult decât spectacol! Chiar dacă Franța e calificată de drept în Finală, n-aş putea să uit de Luane, cu cântecul „Maman”. O interpretare cu forţa şi emoţia pe care a reuşit-o Loreen, de două ori. Cât despre punerea în scenă a piesei… mesajul e dincolo de cuvinte: „Să trăim timpul, să-l iubim şi să-l facem să conteze!”.