SINGURĂTATE-N SINGULARITATE (nimic în mișcare)

Din când în când, răbdările lui Unu
încep să fiarbă, ţipă, dau în foc,
şi toate întâmplările Luminii
(de sus, de jos, de mod, de timp, de loc)
se-mbrăţişează laic, se destramă
cu sfânt preludiu, hohotesc înalt,
ca un postludiu al ne/mărginirii
în dulce şi amar, rece şi cald,
prin tot ce mai înseamnă Tot din toate:
SINGURĂTATE-N SINGULARITATE!

Ce hal de Unu (?!) - poţi să zici aiurea,
mirându-te-ntrebându-te-ntr-un fel
psiho/frenetic, tragicomic, tandru -
respinge-adeverirea prin duel
cu Sine, că minciuna-ntrepătrunde,
ia forma tributară unui vis
şi unui gând continuu-n Mişcare
pe sens şi rost şi veşnic interzis (!?)...
eşti sigur că nu stai într-o-ntâmplare
de timp şi spaţiu-n risc şi ne/răbdare (!?)