LEHAMITE (mic... tratat de urât)

Îmi pare rău că n-am putut să vin
şi eu la împărţirea Veşniciei,
măcar sub greutatea lui Amin
să simt suflarea Morţii cât de vie-i...
să-mi pară foarte greu de suportat
această Viaţă lungă şi amară,
să mi se pară că am fost uitat
Aici, că-s blestemat să mi se pară!
Nu mai pot crede Altfel, e târziu -
cred doar că Dumnezeu e într-o doară!
Nu cred că-i drept să fiu îndepărtat
de ceastă sfântă/crudă Ne/Dreptate,
să mi se strige că sunt condamnat
la Viaţă fără capăt... nu se poate
să mi se dea lehamite în dar,
în loc să mi se dea De/Săvârşire
de clarobscur, să (nu) mai am habar
ce (nu) înseamnă Pace şi Iubire!
Îmi pare rău că n-am să pot veni
şi eu când s-o-mpărţi Ne/Mărginire!