Cariere. Gheorghe Cartianu, cercetătorul care a dezvoltat radiocomunicațiile în România

Gheorghe Cartianu s-a născut pe 8 august 1907, la Borca, Neamț. A urmat școala primară în comuna natală, apoi liceul la Bacău. A fost student la Facultatea de Electrotehnică (Politehnica din București), urmând în paralel și Facultatea de Matematică, la Universitatea din București. În 1932, a obținut titlul de diplomat inginer al Școlii Politehnice din București, Secția electrotehnică. În 1968 a obținut titlul de doctor inginer cu lucrarea „Modulația de frecvență”, iar în 1970 a devenit doctor docent.

S-a specializat în domeniul radiocomunicațiilor. A realizat primele instalații românești de emisie cu modulație de frecvență, de concepție proprie, cu care s-au efectuat primele emisii experimentale, pe unde metrice, în România (1947 – 1950). A făcut cercetări și numeroase lucrări în domeniul teoriei și practicii modulației de frecvență. De asemenea, a contribuit la organizarea și dezvoltarea învățământului românesc de radiocomunicații.

Din 1933, inginerul Gheorghe Cartianu a fost angajat de Societatea de Radiodifuziune, pentru a lucra la Studioul București și la stația de emisie Otopeni. Un an mai târziu, 1934, a fost solicitat de profesorul Ernest Abason să preia postul de asistent la cursurile de matematici speciale și geometrie descriptivă în Școala Politehnică. În același timp profesorul Tudor Tănăsescu l-a solicitat și ca asistent la cursul nou-înființat de Radiotelecomunicații.

În 1937, a renunțat la postul de la Societatea de Radiodifuziune și a rămas asistent la Catedra de Radiocomunicații, dedicându-se cercetării, proiectând și realizând mai multe instalații. În 1940 a publicat o serie de articole privind stabilitatea sistemelor electrice liniare și neliniare, prin care a formulat noul criteriu de stabilitate, cunoscut sub numele de „Criteriul Cartianu-Loewe”. În același an a devenit colaboratorul unor reviste ca: ”L’Onde Electrique”, ”Electronics Letters”, ”Annales des eletrocommunication„.

Rezultatele cercetărilor sale au fost publicate în reviste românești ca: Telecomunicații, Buletinul Institutului Politehnic din București, Memorii și Monografii ale Academiei Române.

A încetat din viață pe 26 iulie 1982, la București.

 (diferite surse)