Cariere. Alexandru Piru, istoric și critic literar

Academicianul Alexandru Piru s-a născut pe 22 august 1917, la Mărgineni, Bacău.
A urmat școala primară în Mărgineni, apoi studiile superioare la Universitatea din Iași (Facultatea de Filosofie și Litere). Din 1940, a fost profesor în învățământul preuniversitar ieșean, ulterior a fost numit cadru didactic la Universitatea din București, la Facultatea de Limba și Literatura Română (Catedra de Istorie a Literaturii Române, unde mai târziu a devenit și conducătorul acesteia).
Piru i-a fost asistent universitar lui George Călinescu, acesta fiind de altfel și coordonator științific la teza de doctorat pe care a susținut-o în 1947 (”Opera lui G. Ibrăileanu”). Șansa de a fi format profesional de Călinescu s-a dovedit însă și o problemă serioasă pentru Piru, atunci când la finalul anilor 1940 epurarea pe criterii politice petrecută în mediul academic, l-a scos din învățământ pe Călinescu și apropiații săi (Pilat, Marino, Papadima). Timp de șapte ani, Piru a trebuit să se întrețină ca topometru, strungar sau paznic. În 1956, Alexandru Piru a fost reintegrat ca asistent și a avansat în cariera universitară pe care a continuat-o până la începutul anilor 1990 la Universitatea din București, dar a predat o perioadă și la Universitatea din Craiova.
Alexandru Piru a îngrijit reeditarea monumentalei ”Istoria literaturii române de la origini și până în prezent”, semnând prefața ediției a doua, publicată în 1982.
A scris, de asemenea, o istorie a literaturii române, influențată ca manieră de abordare de cea a lui G. Călinescu, ”Istoria literaturii române” (publicată postum în 1994) și nu în ultimul rând foarte utila ”Istorie a literaturii române vechi”, considerată a fi a doua ca valoare după cea interbelică a lui Nicolae Cartojan.
Alexandru Piru este și autorul unei retrospective a deceniului literar cinci, intitulată ”Panorama deceniului literar românesc 1940-1950” (apărută în 1968).
A fost senator  în legislatura 1990-1992 ales în București pe listele partidului FSN.
În 2006 a fost ales membru post-mortem al Academiei Române.
A încetat din viață pe 6 noiembrie 1993, la București.
(diferite surse)