TRENUL de ATUNCI (psalm-postum târziu)
DIN TOT ADÂNCUL SUFLETULUI TĂU,
blândeţi des/tristătoare se revarsă
şi mă cuprind cu sanctitatea lor,
ca pe o umbră peticită, arsă
de-atâta veşnicie-ntr-un zadar,
cu ochii pe cărarea dinspre gară,
poate se-ndură trenul de atunci
şi (mi) te aduce-n cea din urmă oară!
Poate se-ndură trenul de atunci
şi nu mai trece fără să oprească
aşa, cum a trecut de-atâtea ori,
pe lângă-mprejurarea mea lumească!
Până atunci, când trenul de atunci
va să-mi asculte ceastă rugăciune,
te rog frumos, te rog foarte frumos,
SPUNE CĂ EȘTI, DACĂ MAI POȚI A SPUNE!
0 comentarii
Lasă un comentariu
Utilizatorul este singurul responsabil de conținutul mesajelor pe care le postează și își asumă toate consecințele.
ATENȚIE: Comentariile nu se publică automat, vor fi moderate. Mesajele care conțin cuvinte obscene, anunțuri publicitare, atacuri la persoană, jigniri, amenințări și cele vulgare, xenofobe sau rasiste sunt interzise de legislația în vigoare.
Prin comentariul meu sunt implicit de acord cu politica de confidențialitate conform regulamentului GDPR și cu Termenii și condițiile de utilizare ale site-ului.