MEDITERANA (psalm-poem postum)

(!) mereu te strig, frumoasa mea mediterană,
şi te aştept şi te visez mereu-mereu,
ca pe-o sirenă părăsită-n largul vieţii,
de-un grecotei viteaz, viclean şi derbedeu (!)

(!) şi chiar te-ascult cum cânţi poeme termopile
din eminescu, dante, schiller şi homer -
s-aude clar, s-aude trist şi se-nţelege
şi dus şi-ntors de la pământ până la cer (!)

(!) se înţelege cum stai singură-n furtună
şi-l păcăleşti chiar şi pe straşnicul neptun
că totdeauna stă-ntr-o clipă de iubire
şi niciodată stă-n ce vreau să nu mai spun (!)

(!) eu te aştept, frumoasa mea mediterană,
pe-un plai cu zimbri foarte rari, cu numai nord -
sunt pur şi simplu pururi pulsul/drăgostitul
inimii tale fără nici un dez/acord (!)