Neculai Culianu (1832-1915), matematicianul care a lăsat Sorbona pentru Copou
Neculai Culianu, matematician şi astronom român, s-a născut pe 29 august 1832, la Iaşi. După absolvirea Academiei Mihăilene din Iaşi, în 1855, şi-a continuat studiile la Paris, în 1860 luându-şi licenţa în matematică la Sorbona. În capitala Franţei, unde a rămas până în 1863, a făcut cercetări la Observatorul Astronomic.
Profesor reputat al Universității ieșene, a fost decan al Facultății de Științe şi rector al Universității din 1880 până în 1898. A contribuit la întemeierea Observatorului Astronomic din Iași. În timpul rectoratului său, a fost definitivată construirea Institutului de Anatomie al Facultății de Medicină din Iași și construcția noului sediu din Copou („Palatul Universității”), inaugurat în toamna anului 1897.
S-a numărat printre membrii fondatori ai revistei matematice „Recreaţii știinţifice”, a fost membru al societăţii literare „Junimea” şi cofondator al Institutelor Române Unite. A lăsat lucrări destinate învăţământului liceal: ”Lecţiuni de calcul diferenţial şi integral”, ”Curs elementar de algebră”, ”Aplicaţiuni geometrice”, ”Lecțiuni de calcul diferențial și integral”, ”Curs de trigonometrie plană”, ”Curs de cosmografie”.
S-a stins din viață pe 28 noiembrie 1915, la Iaşi.
(diferite surse)





Iar fiul lui, Petru N. Culianu, s-a căsătorit cu Virginia, fiica Veronicăi Micle, prin descendenți îl avem și pe Ioan Petru Culianu, cel care avea să devină discipolul lui Mircea Eliade.