Remember. Sabin V. Drăgoi (1894-1968)

Sabin Vasile Drăgoi, compozitor, profesor, muzicolog și folclorist, s-a născut pe 6 iunie 1894, la Seliște, județul Arad. A fost unul dintre cei mai de seamă promotori ai şcolii româneşti de compoziție bazate pe transfigurarea folclorului, remarcându-se şi printr-o îndelungată carieră componistică şi didactică.

După perioada studiilor la Iaşi şi la Conservatorul din Cluj, a urmat cursurile Conservatorului din Praga, unde a studiat compoziţie, orchestraţie şi dirijat. Revenit în România, și-a început cariera pedagogică la Şcoala normală de învăţători din Deva, apoi s-a stabilit la Timişoara, activând ca profesor de armonie, contrapunct şi compoziţie şi director al Conservatorului municipal. În acelaşi timp, a fost dirijor al corurilor bărbăteşti "Doina" şi "Banatul" şi al corului mixt "Crai Nou".

În 1950, s-a stabilit la Bucureşti, unde a ocupa funcţia de director al Institutului de Folclor (1950-1964), în anii 1950-1952 fiind şi profesor de folclor la Conservator.

A deţinut funcţia de vicepreşedinte al Uniunii Compozitorilor (1940-1945, 1952-1956), a fost membru corespondent al Academiei Române din 1953 şi a făcut parte din consiliul executiv (1961-1968) al The International Folk Music Council din Londra, din 1961 şi până la moarte.

O mare parte din creaţia sa o constituie muzica de cameră, în care intră lucrări pentru ansambluri cu diferite componenţe (Cvartetul de coarde nr. 1 în Re major - 1920; Cvartetul de coarde nr. 2 în re minor - 1922; Sonata pentru vioară şi pian - 1949; Dixtuorul pentru instrumente de suflat, corzi şi pian - 1955), piese pentru pian (Suită de dansuri popolare pentru pian - 1923; Satul mă cheamă - 1923; Mică suită pentru pian. In memoriam Bela Bártok - 1955) sau corale (Idilă bihoreană; Bănăţeana, Trandafir de pe răzoare).

A încetat din viață pe 31 decembrie 1968, la București.