LEGE și ROST (in/credibil tangou?)
S-apropie... ea este... nu se poate
să fie Alta, Altceva... nu am
decât o mare-mare bucurie:
parcă aş fi Ulciorul lui Khayyam,
din care bea întreaga Omenime
şi-aşteaptă s-o întrebe unde-a fost,
să-i mulţămească, să-i sărute mâna
fiindcă ea-i de-a pururi Lege, Rost!
S-apropie încet şi-nlăcrămată,
cu mâinile întinse spre Atunci,
când număram până la Şapte Taine,
până la Zece straşnice Porunci!
Sigur că da... se vede pe drumeagul
pe care-l ştiu, pe care şi tu-l ştii:
parcă nu pot să cred că vine Mama
întru-nceputul altei Veşnicii!
[păcat că-i doar un Vis pe care-l poartă
Deşertăciunea (cui?) din poartă-n poartă!]
0 comentarii
Lasă un comentariu
Utilizatorul este singurul responsabil de conținutul mesajelor pe care le postează și își asumă toate consecințele.
ATENȚIE: Comentariile nu se publică automat, vor fi moderate. Mesajele care conțin cuvinte obscene, anunțuri publicitare, atacuri la persoană, jigniri, amenințări și cele vulgare, xenofobe sau rasiste sunt interzise de legislația în vigoare.
Prin comentariul meu sunt implicit de acord cu politica de confidențialitate conform regulamentului GDPR și cu Termenii și condițiile de utilizare ale site-ului.