OFRANDĂ (la mormântul lui Georgel Grecu - Țărnă Ușoară!)

Vă jur, în sfârşit, să se mire (mereu)/ şi sclavii şi regii:
am râs şi am plâns şi-am iubit şi-am urât/ în numele legii!
din cauza mea, pe pământ şi în cer/ doar sete-i şi foame-i...
altcum nu-i frumos, n-are rost, pot să jur/ în numele mamei!
n-am spus (niciodată) că nu-s vinovat/ de milă, că poate-i
mai bine să mint şi să tac şi să jur/ în numele tatei!
cu pâine şi sare şi apă şi dor/ plătesc frumuseţii
şi-(i) spun (totdeauna) că mor (minunat)/ în numele vieţii!
nu ştiu, dar învăţ (de acum pân-atunci)/ secretele sorţii
şi văd şi aud că trăiesc (negreşit)/ în numele morţii!

[sunt numele fiului celor de sus,/ trimis ca să fie
izbândă (şi-ofrandă!!!) a celor de jos,/ în veac de vecie!!!]