Talentul de a fi genial

* Albert. Poate că ar fi trebuit să spun har. Asemenea sclipirilor unui diamant, talentul uman poate îmbrăca variate forme de expresie. Trupul poate dansa, cânta, se poate contorsiona, poate înfrânge gravitaţia, cu forţa şi echilibrul. Dar mintea... Spectacolul minţii poate întrece arcuirile unui dans ori ale unui cântec. De-a lungul ediţiilor „Românii au talent”, am avut parte de minţi briliante.
Însă apariţia lui Albert Pascotescu, un copil de 56 de luni - după cum s-a prezentat - a fost, cu adevărat, un fenomen al serii de vineri. „Bau!”, s-a jucat cu Mihai Bobonete, de îndată ce a ajuns pe scenă. O joacă păreau a fi şi calculele cu care mintea lui jongla în tăcere, fără efort, vocea rostind apoi anul corect al naşterii lui Carmen Tănase şi Andi Moisescu, pe baza vârstei pe care i-au dezvăluit-o.
Lângă Albert, tatăl ne explica evoluţia fiului: „I-am cumpărat cartonașe cu litere în prima fază și undeva pe la un an și zece luni deja știa alfabetul și în engleză, și în română. Mai știa și să numere în ambele limbi până la o sută. Iar la doi ani și ceva a învățat codul Morse”.
Acum, la nici cinci ani, face calcule complexe cu o rapiditate fantastică. Lista abilităţilor lui intelectuale e diversă şi uimitoare. Tot universul lui intelectual devine şi mai surprinzător urmărindu-i apariţia jucăuşă de copil, care se bucură de fiecare clipă. Şi fiecare provocare intelectuală nouă este asimilată unui nou joc. Da, cred că Albert ar fi meritat un „Golden Buzz”. Dar cred că el însuşi este valoros ca aurul, pentru lumea în care trăim.